Mişcare în mai
Toate sunt drumuri acuma: palida
păpădie plutind pestre pietre,
greierii prin ierburile mari, ciocârlia
zvârlindu-se-n cer; toate umblă
în felul lor după soare, toate se recunosc
în statura înaltă a zilei de mai.
E-un fel de mişcare înainte şi-n sus,
cu dealurile vibrând de atâta lumină;
Şi păsările în formă de ciutură
s-au aplecat spre pământ.
A început şi iernatecul alb...
Cum mi se risipesc solzii de veche răşină...
Acum, ca-n obiceiuri de început de an,
vin dănţuind animalele
şi mi se închină.
greierii prin ierburile mari, ciocârlia
zvârlindu-se-n cer; toate umblă
în felul lor după soare, toate se recunosc
în statura înaltă a zilei de mai.
E-un fel de mişcare înainte şi-n sus,
cu dealurile vibrând de atâta lumină;
Şi păsările în formă de ciutură
s-au aplecat spre pământ.
A început şi iernatecul alb...
Cum mi se risipesc solzii de veche răşină...
Acum, ca-n obiceiuri de început de an,
vin dănţuind animalele
şi mi se închină.
IRONIE
Fără-ndoială,
Abel trebuia
ucis. Dacă n-ar fi făcut-o Cain,
altcineva avea să ridice
puterea împotrivă-i. Mai bine
că fratele a fost acela,
ştiindu-i slăbiciunea pentru miei,
pentru păduri şi ierburi,
şi îl ucise chiar acolo
unde era mai duios şi unde
iubea mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu