Cu dragoste, un șut în cur

Ieri, la Strasbourg, ne-a fost oferită șansa de a pricepe mai bine ce nu am înțeles acum mai bine de o săptămână, când fusese rândul Ungariei de a fi băgată în abator. Pe scurt, din grijă pentru România, din respect pentru valorile europene și democrațUE ne-a fost servit un șut în cur, un cap în gură și o flegmă între sprâncene, ca să ne intre odată în căpățână care e diferența dintre ce zice și ce face taica popa.

 Înainte de a ne exersa indignarea, n-ar fi rău să ne întrebăm dacă meritam tot alintul ăsta. Iar răspunsul, o spun fără ezitare, e: da, o meritam ! Poate măcar acum, de data asta, înțelegem asta, înțelegem de ce și încercăm altceva.

Răcneala de ieri n-are nicio legătură cu rahatul ăla pe care îl tot pomenim când ne ia lehamitea și care, de fapt, nu înseamnă absolut nimic, doar noi ne încăpățânăm să ne imaginăm că e o chestie care chiar are sens, adică nu are nicio legătură cu așa numitele „valori europene”. Nu are legătură nici cu justiția, nici cu legile justiției, cu atât mai puțin cu croiala democrației sau primenirea rânduielii. Precum coana Leana, în scena balconului din decembrie ’89, Timmerman ne-a zbierat: stați liniștiți la locurili voastri ! De ce era nevoie de asta ? Ne lămurim imediat.

Justiția, care a funcționat ca pretext pentru munca de reeducare de ieri, e o căprărie în care s-a investit consistent. De către ei, de către timermani. Nu pentru a ne crea nouă un sistem de justiție eficient, corect și capabil să servească societății românești, ci pentru a le oferi lor, timermanilor, o sculă solidă cu ajutorul căreia să ne poată controla. Firește că timermanii n-au avut niciun junghi când toată coloana vertebrală a sistemului nostru juridic a fost alterată prin adoptarea noilor coduri, de către Bocbăsești, prin procedura angajării răspunderii Guvernului, adică sanchi dezbatere, canci dezbatere publică. Pentru că atunci legislația a fost modificată masiv tocmai pentru a fabrica scula aia de care aveau nevoie timermanii. Sigur că nu li s-a scuturat mătreața când madam Prună căca ordonanțe de urgență prin care aduce modificări, ulterior declarate neconstituționale, ale legislației penale. E limpede că nu îi lua cu sughiț când au fost dezvăluite sutele de protocoale – nici nu aveau de ce se minuna prea tare pentru că știau de ele, iar acestea au fost cârpite sub aleasa și prețioasa lor îndrumare, a timermanilor !Deci nu despre puritatea actului de justiție e vorba acolo, nici despre șalele șubrede ale democrației românești, nu, totul e doar o strașnică enervare a ălora care au făcut din justiția românească sula pe care să ne-o bage în cur, iar acum descoperă că nici sula nu mai merge, nici noi nu mai avem chef să stăm aplecați. Dar am stat până acum și ăsta e unul dintre motivele pentru care o merităm.

Toate porcăriile care ni s-au întâmplat ar fi fost imposibile dacă nu ar fi existat slugile. Macoveii, băseștii și toată mizerabila faună de care neamul ăsta n-a dus, din păcate, niciodată lipsă. Tot felul de neisprăviți au descoperit că pot parveni mai iute dacă devin slugi supuse ale timermanilor. Iar destui români i-au ajutat, cu votul lor, crezând că valorileeuropenedemocrațianaticorupția, refuzând să ia seama la ceea ce era evident. Ăsta e un alt motiv pentru care o merităm.

O merităm pentru că noi ne detestăm între noi, pentru că suntem gata oricând să ne facem preș în fața străinului care ne promite că ne ajută să ne gâtuim vecinul, pentru că suntem în stare să ne vindem ziua de mâine pentru plăcinta de azi, pentru că ne lipsește ideea de comunitate, pentru că nu mai știm ce e acela patriotism, dar mai ales pentru că am renunțat la demnitate. Ne-am vândut prietenii pentru a câștiga mângâiere pe creștet din partea ălora care ne-au privit și ne privesc cu scârbă ( Serbia e peste Dunăre ). Ne-am imaginat că prosperitatea occidentală ne devine accesibilă dacă renunțăm la poziția verticală și am descoperit că prosperitatea lor e ridicată tocmai pe jumulirea ălora care renunță la verticalitate.

Atunci când a fost pusă în discuție invocarea art. 7, în cazul Ungariei, am ales să tăcem. Să ne facem mici și gheboși, ca nu cumva să supărăm timermanii. Iohannis va vota pentru sancționarea Ungariei, iar noi ridicăm din umeri. Iohannis nu întreabă pe nimeni, pe aici, nu cere păreri, face ce vrea el; de fapt ce vor timermanii care ni l-au servit. Îi privim cu dispreț pe ceilalți estici, deși locul nostru e lângă ei, nu lângă cei care ne vor slugi. Nu am știut să ne apropiem de grupul de la Vișegrad, să devenim parte a lui, dar în mod constant am acceptat să fim slugi docile ori de câte ori timermanii au decis să electrocuteze țările din acest grup. Și azi nu avem niciun prieten. Nici în UE, nici aiurea. Suntem doar un popor cocoșat de nevoie, obidit, într-o țară păstrată într-o stare de cumplită înapoiere. De asta o merităm.

Sigur că ne-am săturat de corupție, că ne înfurie, că ne revoltă ! Doar că în cei 14 ani de anti-corupție am văzut-o înflorind mai dihai ca niciodată, am văzut-o cotropind tot, tot, căpătând, abia acum, în perioada luptei anti-corupție, proporții monstruoase, lățindu-se peste justiție, hăituind oameni nevinovați și ignorând adevărata și groasa corupție. Am văzut ticăloși protejați de o justiție mizerabilă și dezgustătoare cârdășii între servicii secrete, grupuri străine de interese, justiție și politică și am crezut că asta e lupta împotriva corupției ! Am acceptat că în numele așa zisei lupte împotriva corupției cele mai scandaloase abuzuri pot fi tolerate, cele mai mizerabile înscenări trebuie trecute, înghițind în sec,  cu vederea ! Și n-am luat seama la felul în care timermanii jupuiau tot, tot în țara asta !

Țările care au în mod constant o atitudine de fățișă ostilitate față de România sunt exact cele care au cele mai mari interese aici, care au folosit scula numită justiție și slugile supuse pentru a jefui tot ce era de jefuit pe aici. Iar acum ne ceartă că le-am stricat scula. Iar slugile sunt la datorie. O duduie, „asistent parlamentar în PE” scrie așa, în Adevărul: Timmerman, olandezul care luptă mai mult decât unii patrioți guvernanți pentru ca România să rămână stat de drept. Nu e minunat să vezi cum e aplaudat ăla care îți scuipă țara ?

Timmermans n-a văzut huligani la protestele de pe 10 august, n-a văzut jandarmerița bătută, n-a văzut ordonanțele lu’ madam Prună. Și, în general, o să vadă ce vrea el, cum vrea el, când are el chef, așa că hai sictir ! Timmermans și țara pe care o reprezintă ne-au oferit în repetate rânduri dovezi de fățișă ostilitate, așa că nu e nicio surpriză.

Nu e vorba aici despre PSD și guvernarea sa, care nu e vreo mare pricopseală. E  vorba de statutul pe care ni l-au rezervat ciumeții UE. Iar aici lucrurile sunt clare: nu decidem noi, decid ei pentru noi, iar noi n-avem voie să mârâim; suntem niște sub-oameni care au fost tolerați, cu sughițuri, în cooperativă, dar să nu ne închipuim că am devenit egali; politica Europei are o singură direcție, nu e loc de dezbatere, nici de păreri, iar ea e făcută în spații la care noi nu avem acces, dar am face bine să livrăm voturi pentru PPE.

Cu toate astea, nu sunt și nu am cum fi de acord cu cei care vorbesc despre o ieșire din UE. Nu ne-ar folosi la nimic. Dimpotrivă. Economia noastră, atât de fragilă, depinde enorm de UE și companiile de acolo. Există o întreagă sumă de rațiuni care ar trebui luate în seamă atunci când vorbim, cu prea mare lejeritate, despre ieșirea din Uniune. E mult mai util să ne regândim și să luptăm pentru a ne impune o nouă poziție în cadrul acestei comunități, iar aici e vorba, mai întâi, de politică internă. Ar trebui să începem cu reducerea numărului de europarlamentari PPE pe care îi dă România, iar asta se face la vot. Ar trebui să avem un președinte care urmărește interesul național și nu se lasă tăvălit de timermani. Ar mai trebui să avem un guvern competent și capabil să facă nu doar ce promite, ci și ce trebuie. La fel, ne-ar prinde tare bine dacă am reuși să ne apropiem mai mult de Grupul de la Vișegrad și, în același timp, împreună cu Grecia, Bulgaria și Croația să construim o alianță regională care să poată conta. Dar pentru toate astea e nevoie de mai multă viziune și de mai puține slugi.

Iar UE poate deveni ceea ce a promis să fie. Și conceptul de „valori europene” poate începe să capete sens.

Autor: Daniel Bejan

Sursa: Adnotări