Dacă în prima zi
referendumul nu s-a bucurat de o
consistentă prezenţă la vot a alegătorilor, a doua zi partidele speriate
că ar putea fi un mare eşec moral, s-au mobilizat şi au reuşit să scoată lumea
din case.
Desigur, preoţii şi-au îndemnat, i-au rugat, le-au explicat
credincioşilor cât de important este să meargă la vot pentru susţinerea
familiei creştine, formată dintr-un bărbat şi o femeie.
Nu ştim cât de active au fost persoanele cuprinse între cele
patru litere: LGBT, fiecare desemnând persoane cu deviaţii de ordin sexual, dar
mai ales moral. Se punea la îndoială faptul că şi aceştia sunt creaţiile
Domnului. Nu sunt. Având o moralitate îndoielnică, lăsându-se dominaţi de
instincte animalice, corupând tinerii neştiutori, aceste persoane obişnuite
să-şi trăiască viaţa pe ascuns, sunt şi din punct de vedere social un pericol.
Dacă ar fi cinstiţi cu ei înşişi şi-ar mai ascunde adevărata
orientare sexuală? Nu. Ar ieşi în lume şi şi-ar cere drepturile. Doar o mică parte
dintre ei au acest curaj. Restul îşi duc viaţa mizerabilă în grupuri absconse,
departe de lumina dumnezeiască a Domnului nostru Isus Hristos.
Fiii ai întunericului, aceşti nefericiţi ai soartei nu sunt
chiar atât de inabili încât să-şi ceară dreptul de a se căsători între ei,
adică bărbat cu bărbat, femeie cu femeie. Ei au adoptat o strategie menită să
demobilizeze alegătorii. Dacă ar fi ieşit în stradă, reacţia populaţiei ar fi
fost promptă. Prezenţa la vot ar fi crescut spectaculos ajungând la cifre cum
nu s-au prea văzut la ultimele scrutine. Au preferat pasivitatea. Ca şi când nu
ar exista. Nu s-a văzut ameninţarea în mod direct. Strategia defensivă a
perverşilor a dat roade, cel puţin în prima zi a referendumului în care s-au
preznetat la vot 5-6% dintre alegători.
Pe de altă parte, nici guvernul nu şi-a făcut datoria. Lipsa
de informare şi-a spus cuvântul. Populaţia nu a fost informată nici măcar de
către primării. Nu s-au publicat listele cu secţiile de vot în presă.
Prefecturile nu s-au obosit nici măcar să anunţe redacţiile să ceară acreditări
pentru reporterii de teren.
Pe scurt, dacă s-a înregistrat un eşec, acesta trebuie pus
pe seama guvernului. Chiar dacă iniţiativa a pornit de la biserică, guvernul
avea datoria să ia iniţiativa organizării referendumului după toate regulile.
Trecerea la limită este, de asemenea, un semn de slăbiciune,
de lipsă de coerenţă a deciziilor, de dezbinare a societăţii. Dacă 99,999%
dintre cetăţenii români sunt adepţii familiei normale, la urne trebuiau să se
prezinte măcar jumătate dintre ei.
Din grija de a
trece referendumul unii angajaţi ai primăriilor şi-au depăşit atribuţiile şi
riscat libertatea. O salariată a unei primării a fost prinsă cu 17 cărţi de
identitate. I se va întocmi dosar penal. Merita riscul? Vinovatul moral este
cel care i-a cerut acest lucru. Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul lui Liviu
Dragnea la referendumul pentru suspendarea preşedintelui Traian Băsescu.
Liderul PSD, pe atunci secretar general al partidului, s-a ales cu o condamnare
de care se luptă să scape prin diferite tertipuri. Sau cel puţin aşa se spune.
O analiză mai aprofundată a acestor alegeri aparent fără o
miză de va face zilele următoare. De exemplu va fi amplu dezbătută atitudinea
preşedintelui Klaus Iohannis, care a sfidat referendumul.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu