De ce referendumurile nu sunt democratice

                     

 de Alina Mungiu Pippidi

În Europa, referendumuri, la ora asta, nu convoacă decât populiștii și faima referendumului nu a fost niciodată mai proastă între specialiști. În istoria unor țări fără tradiție democratică, precum a noastră, nu au fost niciodată referendumuri pozitive: Antonescu și Pinochet, printre alții, le convocau ca să se mențină ei în fruntea statului prin plebiscit (se vota da sau nu, la vedere), iar Constituția noastră, cum puteați afla din teza mea de doctorat, Românii după ‘89, a fost confirmată oficial de o minoritate ignorantă (care a spus în sondaje că nu știe ce e în ea).

Ar fi bine ca rezultatul referendumului inutil și stupid de azi să încheie, și la români, acest apetit deschis de liderul populist Traian Băsescu, pe când nu mai avea alte idei, și să înțelegem că există alte căi de a consulta oamenii pe bune într-o democrație europeană, lăsând referendumurile lui Chavez și alor săi. Democrația europeană este și nu poate fi decît reprezentativă, din aceleași motive pe care le-a expus în secolul al XIX-lea John Stuart Mill(pentru cine nu are ediția română, iată textul integral aici), plus motivele speciale europene: suntem o confederație de națiuni, suveranitatea noastră e împărțită între noi toți și nu o poate confisca nimeni, de exemplu poporul francez sau poporul olandez când votează să nu se mai lărgească Europa (așa voia și partidul dlui Weber – căruia iresponsabilii politicieni români îi dau apă la moară în Parlamentul European – să oprească intrarea în Europa a României și Bulgariei, că bavarezii lui nu ne voiau).

Nu democrația directă de tip populist e cea europeană, în care întrebi pe toată lumea despre subiecte speciale (vă reamintesc că sunt țări unde o majoritate spune că se învârte soarele în jurul pământului!!!), sau unde recurgi la instinctele umane cele mai de jos (vă reamintesc că cea mai de succes și definitorie campanie internațională europeană a fost cea pentru abrogarea pedepsei cu moartea, în țări de pe cinci continente), ci o democrație reprezentativă care combină partide reprezentative (în anii șaizeci în Europa democratică, de exemplu în Germania de Vest, circa 30 la sută dintre adulții cu drept de vot erau membri de partid; problema noilor democrații este că nu au, ca la noi, nici patru la sută) cu consultarea permanentă a grupurilor interesate (cei care suferă consecințele unor legi potențiale; nu trebuie să-i consulte pe bucureșteni pentru ceea ce-l privește pe un ardelean, de exemplu, și nu prea văd rostul pentru care să fie consultați unii nici în chestiuni private care țin de viața altor oameni). Altfel, cum excelent a scris Marko Bela zilele astea, după homosexuali urmează avortul, și după aceea pedeapsa cu moartea, dat fiind că există întreprinzători ai răului foarte activi.

Democrația reprezentativă traversează o gravă criză de încredere, dar soluția e să o facem mai reprezentativă și mai inclusivă, nu să aducem domnia gloatei și a instigatorilor gloatei, mai ales că acestea au un instrument fără precedent în Facebook, ceea ce într-o țară fără capacitate de autocenzură, ca a noastră, duce la o Românie Mare de tip vadimist, generalizată pe post de opinie publică pe Internet.

Una dintre legile de bază ale psihologiei sociale este că suma membrilor unui grup este inferioară fiecărui membru luat în parte, și afectiv, și cognitiv. Referendumurile sunt unanim detestate de orice om cu carte din Europa, pentru că sunt vehiculul care-i transformă pe oameni în haite, deschid ușa doar la simplificări și discriminări, fie că e vorba de căsătoria homosexualilor sau de definirea altora ca penali.

Cei care v-ați opus din motive de oportunism politic la acest referendum, fiindcă aveați impresia că va câștiga PSD, stați liniștiți, și referendumurile plănuite de voi sunt la fel! Iar cei care vă prezintă drept mari soluții transpunerea în fapt a unui Parlament cu mai puțini membri sau orice schimbare constituțională știu și ei că astea nu rezolvă nimic, sunt doar cârpa roșie pe care v-o flutură sub ochi așa cum procedează toreadorul cu taurul, ca să-l înjunghie mai bine. Gândiți-vă mai degrabă cu ce seamănă povestea asta, a unor oameni cărora li se prezice un cutremur care nu se petrece, dar ei continuă să-l urmărească pe demagog – abia asta le captează atenția – dacă nu cu un experiment de genul celor pentru care pledează „vinovat” Cambridge Analytica și Facebook zilele astea?

O lucrare publicată chiar de Facebook arată că rețelele sociale favorizează expunerea selectivă (ne ferim de fapte care ar putea contrazice prejudecățile noastre) și partizanatul agresiv. Dacă vă pot da un sfat, închideți-vă conturile social media și aplicațiile care vă selectează sursele de știri, pentru că sunt forme de manipulare și automanipulare pe față (în aceeași lucrare Facebook se dovedește că un cetățean luminat e unul care citește știri politice pe Internet, nu pe Facebook, și din surse cât mai diverse!). Folosiți Facebook doar pentru familie și prieteni și lăsați-l în rest trollilor, care l-au colonizat, să își facă acolo referendumuri în care să dea zilnic premiul Nobel lui „M… PSD” și nu „Sentimentului românesc al ființei”. Altfel o să credeți, chiar și după referendumul eșuat, că l-a fraudat PSD, iar după ce o să-l aresteze pe Dragnea, că trăim tot în dictatura lui.

Referendumurile pot ucide o democrație pentru că oamenii politici, deși știu mai bine decât poporul, multe lucruri, dau înapoi când îl văd adunat (uitați-vă, deși eu am scris clar de trei săptămâni că lumea nu va veni la vot, cât de lași au fost șefii de partide, și PSD, și cei opuși PSD, cei de la PMP și de la PNL și chiar șeful statului, pentru că s-a creat o situație în care nici un politician nu își mai putea permite să nu joace un joc care a pornit de la Putin și planul lui de a demasca Occidentul ca fiind în decădere din cauza drepturilor date homosexualilor). Iată-i ce caraghioși, pe de o parte demascau PSD și pe Dragnea, pe de alta s-au dus toți la vot la referendumul lui, într-o întrecere pentru favorurile BOR (felicitări cui nu s-a dus)!

Fiecare votant are dreptul la ideile și valorile sale și vrem să îl auzim. Dar nu pe calea haitei sau educat de trolli, nu prin intermediul unui grup, ci prin vocea sa proprie. Referendumul nu e o bună unealtă democratică la nivel național și european (rămâne util pentru a consulta populația unui oraș, deși și acolo eu aș prefera alte forme de consultare; mai degrabă la un sat merge, ne strângem toți ca Moromete și ai lui la crâșmă și ne consultăm).

Arta reprezentării și consultarea populară cu sens sunt complicate, dar asta e democrația, le învățăm împreună. Scurtăturile sunt periculoase rău: încă nu a trecut suta de ani de când un număr important de democrații europene (Italia, Germania, Spania) au cedat, și nu tancurilor rusești, unde nu are nimeni ce face, ci în fața unor demagogi care au știut să mobilizeze poporul contra partidelor corupte, a evreilor, străinilor și homosexualilor. Mai încet cu demagogia, măi fraților, mai stați o tură și vedeți-vă de familia voastră, mai ales dacă vă e la toți așa dragă.

P.S. Un documentar despre referendumuri în UE puteți citi în acest dicționar Oxford.