Clasa politică luată
la grămadă nu a avut şi nu are nici în continuare credibilitate. În toate
sondajele nu s-a ridicat mai sus de piciorul broaştei. Şi acum încrederea în
cel mai înalt forum al democraţiei, Parlamentul, un fel de biserică în care se
adună aleşii poporului, nu trece de 12-13%.
Multă vreme s-a crezut că lipsa de încredere vine din cauza
corupţiei.
În realitate cauza trebuie căutată în incapacitatea
politicienilor, în slaba lor pregătire profesională, în lipsa de cultură. Toate
aceste lipsuri conduc spre imoralitate şi corupţie.
Rareori li s-au spus lucrurilor pe nume. Politicienii au
fost menajaţi. Ca să nu fie considerat atac la persoană, s-a vorbit la modul
general despre incapacitatea lor. Astfel incompetenţa nu a fost trecută în
niciun statut ca oprelişte spre ocuparea unor funcţii publice.
Aşa se face că de-a lungul timpului oamenii care nu meritau
să fie numiţi directori sau miniştri au ajuns în astfel de funcţii şi s-au
comportat după pregătirea lor. Dar până la urmă cineva trebuia să spună
lucrurilor pe nume şi să vorbească despre prostie. Acel cineva trebuia să fie
din interiorul unui partid, din conducerea unui partid.
Probabil discuţii de felul celei înregistrate la o şedinţă a
PSD au mai fost, dar nu au ajuns publice. Acum câteva zile un senator PSD, fost
ministru al Apărării, Adrian Ţuţuianu, a vorbit pe şleau despre cât de prost
este un ministru din cabinetul Dăncilă. Nu este vorba doar despre Dănuţ
Andruşcă, numit în fruntea ministerului Economiei în condiţiile în care omul
este incapabil nu numai să vorbească, dar şi să asculte mai mult de cinci
minute, pentru că i se face mintea de tărâţe. Mai mult de jumătate din actualul
guvern este sub limita unei inteligenţe sub medie. România nu a avut niciodată
un guvern format nu doar din oameni slab pregătiţi, ci de-a dreptul inculţi.
Despre Olguţa Vasilescu, care pare ceva mai răsărită, acelaşi Ţuţuianu,
folosindu-se de un proverb, spune „Fie prostul cât de prost, mintea vine după
post”. Şi nu este vorba despre postul Crăciunului sau Paştelui, ci de funcţie.
În cazul de faţă Olguţa este „pe postul” de ministru şi promite creşteri de
salarii şi pensii într-o veselie, fără să se gândească de unde vor fi scoşi
banii.
„Prostia” în cazul de faţă este în realitate o strategie a
guvernului, a liderului PSD.
Promite, promite, că până la urmă vom vedea noi ce facem. În
aceste promisiuni fără acoperire constă pericolul pe termen lung al acestei
guvernări populiste. Promisiunile acoperă prostia, cum ar putea spune Ţuţuianu,
dar până la urmă adevărul iese la lumină. Tragic este că situaţia este cam la
fel şi la celelalte partide. Gradul de inteligenţă la PNL este probabil ceva
mai sus, dar partidul luat în totalitatea lui nu are mai multă materie cenuşie
decât se află la PSD. Aici ne poate ajuta zicerea din “Alexandru Lăpuşneanu”.
Poate o va rosti cu altă ocazie domnul Ţuţuianu. Mai ales dacă i se va face
vânt din PSD. Chiar dacă sunt proşti, nu se cade să vorbeşti aşa despre colegi.
Chiar dacă sunt idioţi, aşa cum s-a spus despre Andruşcă, nu se cade să spui
aşa ceva despre un ministru. Lucrurile trebuie luate mai uşor.
Suntem o ţară civilizată, suntem membri NATO şi UE, vrem să
mergem spre Europa şi nu se cade să vorbim în termeni atât de tranşanţi despre
nişte persoane aflate în funcţii atât de importante.
Senatorul Ţuţuianu nu se află în postura lui Nelu care „a
spart o cană/Plici/ Neatent, ce poţi să zici?”. Liviu Dragnea nu este la fel ca
tăticul care-l iartă pe Nelu pentru că a spus adevărul.
„Vine tata:
– Ce-i cu tine? Ce stai supărat, copile?
Lacrimi mici apar sub geană:
-N-am nimic, am spart o cană!
-Rău, dar nu pot să te cert,
Ai spus drept şi eu te iert!”
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu