Scrisul dă serioase semne de zădărnicie. Un fel de strigare
în pustiu. Nu scriu la ziar doar pentru înflorirea gândului, ci şi pentru
schimbarea în bine a lumii apropiate, cu timpul ei frământat. Cum s-ar zice,
scriu să se audă. Unul dintre strigătele presei, dar nu numai ale ei, este
starea îngrijorătoare a unei părţi a învăţământului românesc. Regretatul
academician şi prozator de mare forţă epică, Augustin Buzura, cu privirea lui
de laser, a tras nenumărate semnale de alarmă asupra unui fenomen dramatic din
societate: analfabetismul funcţional. Este ceva care există, dar se vede mai
greu. Adică omul, absolventul, citeşte, dar nu pricepe ce scrie în carte.
Doamna Alina, care aparţine unei mişcări civice (ARC), scrie
cu indignare că “una dintre cauzele analfabetismului funcţional, care se
apropie, ca număr, periculos de jumătate din totalul elevilor, este inadecvata
predare a limbii române. Un grup de profesori fac subiectele de examen şi, în
acelaşi timp, vând comentarii literare, pe care apoi elevii trebuie să le
înveţe pe de rost. De ce nu acţionează nimeni în contra lor?” Mai subliniază că
se fac subiecte absurde la bacalaureat, sau la evaluarea naţională.
Politologul apreciază că această mentalitate este o
adevărată crimă ce nenoroceşte generaţii de copii. Aprecieri de care nu ai cum
să nu ţii seama. Deoarece este un fenomen cu bătaie lungă. Este uşor de
constatat că este o strânsă legătură între felul în care se predă limba română
şi analfabetismul funcţional, care ne situează pe un loc fruntaş în Europa. Aud
şi eu teorii aruncate în vânt că predarea limbii române nu urmăreşte formarea
unor fiinţe inteligente, cu capacitate de înţelegere, deducţie şi argumentare.
Este o aberaţie, întrucât cunosc filologi cu o logică impecabilă.
Cred şi eu că marea verigă ruginită este predarea limbii
române. S-a ajuns ca tineri cu pretenţii literare, cu laude în scurta
biografie, cu locuri la catedră, despart prin cratimă persoana a doua plural a
verbului.
Se trece uşor peste ortografie şi gramatică, sintaxa este o
iluzie. O minte stranie a propus ca gramatica să se facă doar la liceu. Dar
până la liceu tânărul nu trebuie să ştie din ce se compune limba română? Zecile
de miniştri perindaţi prin orgoliosul fotoliu nu au reuşit să stăpânească
această dramă. Necunoaşterea limbii materne este egală cu surparea temeliei, cu
uitarea de neam. Oare de ce profesori buni de limba română, pe care-i avem, nu
ies în faţă? De ce absolvenţi străluciţi de filologie tac? Măcar acum, în Anul
Centenar, care în multe privinţe a căzut în derizoriu, e nevoie de vocea lor.
Propun un ministru al limbii române. Cu condiţia ca el să şi
cunoască drumul limbii materne spre tineri. Încă un strigăt în pustiu. Da, cred
cu tărie că profesorii, la catedră, au un rol decisiv. Mare parte dintre ei
pregătesc elevii să promoveze examenele, nu să înveţe limba română. Este
strigător la cer ca un absolvent de liceu să ştie literele, cuvintele, dar să
nu înţeleagă ce citeşte. Pledez pentru punerea limbii române prima în catalog.
Un popor care nu ştie limba părinţilor dispare. Sunt
martorul înstrăinării de limba română. Ce să mai spun de literatura universală.
Mediocritatea, cu tandreţe, că este de genul feminin, ne cuprinde. Ea nu doare,
ci este agresivă. Ce să crezi când un autor de versuri spune că nu a citit nici
o carte de poezie, dar se încumetă să scrie poezie? Evident, într-o limbă
săracă, jignind statutul genului.
Apoi, vin alte limbi, ale altor neamuri, peste noi. Bătălia
este îndârjită pentru apărarea limbii române. Avem nevoie de profesori care
cunosc supleţea limbii materne. Doamnelor şi domnilor profesori eminenţi,
spuneţi adevărul! Oare aşa stau lucrurile cu analfabetismul funcţional? Eu am
scris. Mă tem de zădărnicie! Dar v-am spus ce ne doare. Doar uniţi putem salva
limba română!
Autor: Gheorghe Pârja
Sursa: Graiul Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu