de Gheorghe Pârja
După cum v-am anunțat din timp, și anul acesta a avut loc manifestarea, cunoscută în țară și mai departe, sub numele de Serile de Poezie “Nichita Stănescu” de la Deșești. Sub semnul rigorii pandemice, al prudenței, am desfășurat, sub acoperișul unui cer plumburiu, consacrata întâlnire lirică, ajunsă în acest an la a 42-a ediție. Numărătoarea începe de la venirea lui Nichita în acest sat. Iar cu două decenii în urmă, a fost inițiat un premiu care semnalează valoarea unor autori, în ton cu exigența critică a lui Laurențiu Ulici, mentorul nostru ani buni. Eu i-am zis premiu pe covorul de iarbă, adică se acordă în curtea mea părintească.
Anul acesta, un juriu format din scriitori validați de timp a acordat Marele Premiu „Nichita Stănescu” al Serilor de Poezie de la Desești poetului și teologului Ioan Pintea. Laureatul din acest an are ca înaintași nume de prestigiu ale poeziei românești și din alte țări. Da, pe covorul de iarbă din curtea părintească, au primit Marele Premiu: Ana Blandiana, Adrian Popescu, Ion Mureșan, Horia Bădescu, Ioan Moldovan, Mircea Petean, Adrian Alui Gheorghe, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Dabija și Arcadie Suceveanu, din Chișinău, Ilie Zegrea din Cernăuți, Szentmartony Janos, din Ungaria, Adam Puslojic, din Serbia, ori Moshe Itzaki, din Israel.
Acum, derulând mosorul vremii îndărăt, parcă nu-mi vine a crede că acești poeți, cu premii internaționale, au acceptat propunerea juriului de la Desești pentru a primi Premiul de pe Ulița Bisericii. De pildă, Ana Blandiana este deținătoarea Premiului Herder. E adevărat, valoarea marelui poet Nichita Stănescu, care a trecut pe sub porțile satului de pe Mara, i-a convins. Laureatul din acest an, poetul și teologul Ioan Pintea, este născut la Runcu-Salvei, județul Bistrița-Năsăud. A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș-Bolyai”, din Cluj-Napoca. Este directorul Bibliotecii Județene „George Coșbuc,” Bistrița-Năsăud și preot paroh la Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”, din Bistrița. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat mai multe volume de poezie, eseuri, jurnale, convorbiri. Nu uit convorbirea cu Nicolae Steinhardt, din volumul „Primejdia mărturisirii.” Ori volumul în care părintele Stăniloaie este în dialog cu laureatul din acest an de la Desești.
Este prezent într-o serie de antologii de poezie și eseu. A realizat un număr semnificativ de ediții, antologii din George Coșbuc, Nicolae Manolescu, Ioan Alexandru. Este tradus în franceză, engleză, italiană, germană, maghiară. Vă puteți întreba: de ce scriitori valoroși au acceptat acest premiu dintr-un sat maramureșean? Tocmai pentru că prețuiesc profunzimea acestui Ținut și dimensiunea lui metafizică. Aici, metafora are îngăduire cosmică, iar șirul de oameni de aici parcă a coborât direct din cer, cum sesiza și un savant japonez. Cred că această coroană lirică pusă pe fruntea satului meu natal are o semnificație cu bătaie lungă. Acum suntem prea aproape de o realitate, care este în plină desfășurare, și nu putem observa linia orizontului.
Poetul Ioan Pintea, cu care am parcurs, prin vreme, o rodnică aventură a Cuvântului, are mândria unui discurs profund, ce-i poartă numele. De altfel, criticul literar Ion Pop apreciază că: „La această oră, Ioan Pintea are deja o recoltă semnificativă de poezie, care-l individualizează în peisajul liricii românești actuale. Pe pragul dificil dintre solicitările unui univers tot mai dramatic laicizat și evlavia trăită și practicată ca oficiant al altarului, el propune o soluție de echilibru, de armistițiu, după ce traversase terenul mult accidentat al datelor vieții imediate, surprinse în stare de tensiune cu vizatele și prescrisele Reguli. Aceasta se arată, în fond, benefică pentru un poet și un om cu certitudini greu de clintit, nepuse de fapt niciodată sub semne de întrebare, dar confruntate la fiecare pas cu probele, nu ușoare, ale realității date.”
Am ținut seama și de panoul referințelor critice, dar opinia juriului, format din scriitori consacrați, a fost decisivă. Laureatul anului 2021, de la Desești, pricepe profunzimea Maramureșului, care se răsfrânge asupra limbajului său poetic. Cuvintele de mulțumire ale poetului și teologului Ioan Pintea au rămas săpate în poarta cea nouă, o splendidă poartă maramureșeană, a părintelui Ioan Ardelean. Că spune poetul: „cu spatele tocit de visele viitoare/ aduc bolovani din muntele de la marginea deșertului/ la ridicarea templului.” Ave, Ioan Pintea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu