joi, 30 septembrie 2021

Voica Rusu e convinsă că mântuirea vine prin poezie


Poeta Voica Rusu, binecunoscută şi prin volumele scrise anterior: „Cascada sufletului”, „Floare de colţ”, ambele apărute în 2018 la Editura Total Publishing 2018, „Foşnetul gândului”, apărută în 2019 la Editura Liric graph, colecţia Grai românesc şi „Atingerea timpului” apărută la Editura eCreator, colecţia Poesis, de data aceasta ne propune, la aceeaşi harnică editură băimăreană, volumul „Lumina sinelui din templul efemer” (tehnoredactare Adalbert Solticzki, ilustraţii Carmen Mihaela Coca, copertă Florin Dochia), o carte în memoria sufletului-pereche, regretatul ei soţ, Emil.

           Lecturând cele peste 150 de poezii se observă cu ochiul liber o poezie cantabilă, armonioasă, în care poeta abordează o paletă largă de teme şi motive: ireversibilitatea timpului, natura, credinţa, istoria neamului, copilăria, misterul, culoarea, motive astrale, cunoaşterea prin introspecţie, iubirea, recunoştinţa, etc.

De altfel, în preambulul volumului, poeta Voica Rusu afirmă: „Zborul meu ca poet în dimensiunile care mi-au deschis porţile, a fost o fericire, un confort metafizic  în singurătatea plină de lumină în care am avut senzaţia că nu eram totuşi singură. Eram cu Sinele meu, iar esenţa zborului este poezia cuprinsă în 6 volume, deci, şi-n acest volum”, iar din eseul numit „Bob de eternitate” aflăm că pentru autoare „...iubirea este bobul etern al luminii ce germinează în om, valurile, intensitatea şi rezonanţa acesteia compunând simfonia vieţii ce rămâne înscrisă pe portativul timpului”.

Volumul începe cu poezia „Rugă”, iar pentru poetă este important ce lăsăm în urma noastră şi este ferm convinsă că nimic nu ia fiinţă fără prezenţa lui Dumnezeu: „Iartă-mă, Doamne şi-ntoarce-mi/ochiul spre izvoarele clare,/mă spală pe faţă de umbre/cu strălucirea privirilor tale.//Iartă-mă, Doamne şi-ntoarce-mi/gândurile numa' spre tine/strecoară-mă printre ziduri,/c-am talpa înfiptă în mărăcine”. Tema aceasta a încrederii în Dumnezeu, a eternizării clipei dar şi a trecerii timpului se găseşte şi-n alte poezii cu impact pentru cititor prin valoarea lor intrinsecă: „Lumina”, „La răzoare”, „Altar în răsărit”, „Ne-om curge unu spre veşnicii, departe”, „Tainică Lumină”, „În rugă lacrima-i curgea”, „Alarmă”.

Unele poezii sunt dedicate naturii, locurilor în care a copilărit, a iubit şi s-a simţit împlinită iar pierderea jumătăţii ei, Emil, dar şi scurgerea timpului se simt în aceste versuri : „Deasupra mea s-a făcut toamnă/şi eu m-afund în frunză,-n timp/cu arămiul ei mă-ndeamnă/să miros florile de câmp.//Parfumul lor o să-mi rămână/până- o să ies din acest vis;/acest mileniu o s-apună,/altu-i deschis în paradis”. Asemănătoare ca tematică, ca simbolistică şi mesaj întâlnim: „Neuitarea”, „Ireversibil, timpul”, „Dintr-un tărâm într-altul”, „Efemer”, „Mă uit cum fuge timpul”, „În pădure m-aş întoarce”, din care voi cita: „În pădure m-aş întoarce/să-mi găsesc copilăria,/să-nţeleg cum timpul toarce/firul vieţii... poezia/să mă strige dintre veacuri/unde-am poposit o clipă/să văd luna-n fund de lacuri,/s-aud păsări cum ciripă...//Să-nţeleg şi care-i taina/cerbului ce-şi lasă cornul/pe zăpadă-atunci când iarna/are-n gând să-şi mute locul,/să văd urmele de cerbi/adâncite în zăpada/de sub care înalte ierbi/'nalţă verdele să vadă”.

O altă faţetă a autoarei este legată de poezia-manifest, în care Voica Rusu ia atitudine în a apăra glia, limba şi credinţa strămoşească, istoria neamului: „Ne izbăveşti Tu, Doamne, de ciocoi”, „În trinitate, Dacia e ţara mea”, „Să nu uitaţi”, „Nu ne loviţi biserica şi limba”: „Nu mai loviţi biserica şi limba!/prin ele respirăm ca prin plămân/cine loveşte-n Mioriţa şi Eminescu,/loveşte-n conştiinţa neamului român”.

Citind şi recitind poeziile poetei Voica Rusu, lăsând deoparte unele stângăcii inerente oricui, prin poezia ei, cu ochii minţii, vezi şi contempli un tablou panoramic cu flori de câmp, cu păsări în zbor liber, cu pământul aflat într-o îmbrăţişare, plină de mister, cu cerul plin de constelaţii! În care oamenii şi modul lor de a se manifesta, de a aduna fapte, de a-şi cunoaşte eul, se poate realiza doar prin legătura cu Divinitatea, cu Creatorul care e singurul capabil să ne lumineze Sinele Superior!

La final, am să apelez tot la gîndurile autoarei Voica Rusu: „Cuvintele transmit impactul prin metafore, prin alegorie, iar acestea produc străfulgerarea de pătrundere, ne determină modificări în suflet şi cum să răspundem percepţiei noastre”. Cuvintele, metaforele şi poeziile ei, ne călăuzesc să căutăm comori în cer, nu pe pământ, ceea ce este esenţial! Felicitări!

                                                                            Gelu Dragoş, U.Z.P.R.

 

 

 

 

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu