Poeta Voica Rusu, binecunoscută şi prin volumele scrise anterior: „Cascada sufletului”, „Floare de colţ”, ambele apărute în 2018 la Editura Total Publishing 2018, „Foşnetul gândului”, apărută în 2019 la Editura Liric graph, colecţia Grai românesc şi „Atingerea timpului” apărută la Editura eCreator, colecţia Poesis, de data aceasta ne propune, la aceeaşi harnică editură băimăreană, volumul „Lumina sinelui din templul efemer” (tehnoredactare Adalbert Solticzki, ilustraţii Carmen Mihaela Coca, copertă Florin Dochia), o carte în memoria sufletului-pereche, regretatul ei soţ, Emil.
Lecturând cele peste 150 de poezii se observă cu ochiul liber o poezie cantabilă, armonioasă, în care poeta abordează o paletă largă de teme şi motive: ireversibilitatea timpului, natura, credinţa, istoria neamului, copilăria, misterul, culoarea, motive astrale, cunoaşterea prin introspecţie, iubirea, recunoştinţa, etc.
De altfel, în preambulul volumului, poeta Voica Rusu
afirmă: „Zborul
meu ca poet în dimensiunile care mi-au deschis porţile, a fost o fericire, un
confort metafizic în singurătatea plină
de lumină în care am avut senzaţia că nu eram totuşi singură. Eram cu Sinele
meu, iar esenţa zborului este poezia cuprinsă în 6 volume, deci, şi-n acest
volum”, iar din eseul numit „Bob de eternitate” aflăm că pentru autoare „...iubirea
este bobul etern al luminii ce germinează în om, valurile, intensitatea şi
rezonanţa acesteia compunând simfonia vieţii ce rămâne înscrisă pe portativul
timpului”.
Volumul începe cu poezia „Rugă”, iar pentru poetă este important
ce lăsăm în urma noastră şi este ferm convinsă că nimic nu ia fiinţă fără
prezenţa lui Dumnezeu: „Iartă-mă, Doamne şi-ntoarce-mi/ochiul spre izvoarele
clare,/mă spală pe faţă de umbre/cu strălucirea privirilor tale.//Iartă-mă,
Doamne şi-ntoarce-mi/gândurile numa' spre tine/strecoară-mă printre ziduri,/c-am
talpa înfiptă în mărăcine”. Tema aceasta a încrederii în Dumnezeu, a
eternizării clipei dar şi a trecerii timpului se găseşte şi-n alte poezii cu
impact pentru cititor prin valoarea lor intrinsecă: „Lumina”, „La răzoare”, „Altar
în răsărit”, „Ne-om curge unu spre veşnicii, departe”, „Tainică Lumină”, „În
rugă lacrima-i curgea”, „Alarmă”.
Unele poezii sunt dedicate naturii, locurilor în care a
copilărit, a iubit şi s-a simţit împlinită iar pierderea jumătăţii ei, Emil,
dar şi scurgerea timpului se simt în aceste versuri : „Deasupra mea s-a făcut
toamnă/şi eu m-afund în frunză,-n timp/cu arămiul ei mă-ndeamnă/să miros
florile de câmp.//Parfumul lor o să-mi rămână/până- o să ies din acest vis;/acest
mileniu o s-apună,/altu-i deschis în paradis”. Asemănătoare ca tematică, ca
simbolistică şi mesaj întâlnim: „Neuitarea”, „Ireversibil, timpul”, „Dintr-un
tărâm într-altul”, „Efemer”, „Mă uit cum fuge timpul”, „În pădure m-aş
întoarce”, din care voi cita: „În pădure m-aş întoarce/să-mi găsesc copilăria,/să-nţeleg
cum timpul toarce/firul vieţii... poezia/să mă strige dintre veacuri/unde-am
poposit o clipă/să văd luna-n fund de lacuri,/s-aud păsări cum ciripă...//Să-nţeleg
şi care-i taina/cerbului ce-şi lasă cornul/pe zăpadă-atunci când iarna/are-n
gând să-şi mute locul,/să văd urmele de cerbi/adâncite în zăpada/de sub care
înalte ierbi/'nalţă verdele să vadă”.
O altă faţetă a autoarei este legată de poezia-manifest, în care
Voica Rusu ia atitudine în a apăra glia, limba şi credinţa strămoşească,
istoria neamului: „Ne izbăveşti Tu, Doamne, de ciocoi”, „În trinitate, Dacia e
ţara mea”, „Să nu uitaţi”, „Nu ne loviţi biserica şi limba”: „Nu mai loviţi
biserica şi limba!/prin ele respirăm ca prin plămân/cine loveşte-n Mioriţa şi
Eminescu,/loveşte-n conştiinţa neamului român”.
Citind şi recitind poeziile poetei Voica Rusu, lăsând deoparte
unele stângăcii inerente oricui, prin poezia ei, cu ochii minţii, vezi şi
contempli un tablou panoramic cu flori de câmp, cu păsări în zbor liber, cu
pământul aflat într-o îmbrăţişare, plină de mister, cu cerul plin de
constelaţii! În care oamenii şi modul lor de a se manifesta, de a aduna fapte,
de a-şi cunoaşte eul, se poate realiza doar prin legătura cu Divinitatea, cu
Creatorul care e singurul capabil să ne lumineze Sinele Superior!
La final, am să apelez tot la gîndurile autoarei Voica Rusu:
„Cuvintele transmit impactul prin metafore, prin alegorie, iar acestea produc
străfulgerarea de pătrundere, ne determină modificări în suflet şi cum să
răspundem percepţiei noastre”. Cuvintele, metaforele şi poeziile ei, ne
călăuzesc să căutăm comori în cer, nu pe pământ, ceea ce este esenţial!
Felicitări!
Gelu Dragoş, U.Z.P.R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu