Doamne, căi necunoscute are al Tău lucru sfânt,
Cât ai dat oare arvună pentru ei când te-ai tocmit?
Pentru-o mână de țărână cu ce Doamne ai plătit
Să-i faci patrioți în suflet și purtători de cuvânt?
Mi i-ai modelat din soare, din lutul acesta sfânt
I-ai făcut prizonieri între cer, vers și pământ
Cu parfum de poezie sufletul le-ai îmbrăcat
În zi de-nceput de toamnă pe drum mi i-ai presărat.
Astăzi, Doamne, i-am numit esență de Românie
Prin vene le curge rimă, vers și sfântă poezie
Ca frați mi i-ai dăruit, purtători de grai preasfânt
În genunchi mă rog la tine să mi-i lași un infinit.
de Daniela Vîlceanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu