De ani buni citesc blogul personal al dascălului Gelu Dragoș “Moara lui Gelu “, plăcându-mi relatările, imaginile și articolele pe care le publică. Și mai este o frântură de amintire.Din Mireșu Mare am avut o colegă, prin anii 1963, la Institutul Pedagogic de 3 ani din Baia Mare.
Dedicația cu care am
primit acest volum mă onorează, fapt ce mă face să o reproduc:” 20
septembrie. 2021, Familiei de scriitori Al.Florin Țene și Titina Țene, cu mult drag
și prețuire această carte de poezii!ss Gelu Dragoș.“
Cartea editată în condiții grafice deosebite, intitulată “ Singurătatea poetului“, apărută la Editura “Grinta “, Cluj-Napoca, 2021. Cu o prefață de Nicolae Goja și postfață semnată de Gabriel Cojocaru, cuprinde două cicluri de poeme și o paletă policromă cu opinii ale scriitorilor despre poezia lui Gelu Dragoș, semnate de : Florica Bud, Carmen Felicia Băințan, Mariana Moga, Vasile Bele, Radu Botiș, Ion Georgescu Muscel și Nicolae Scheianu.
Remarc talentul elevei Laura Alexandra Mogoș, din clasa a VIII-a B, de la Școala gimnazială Mireșu Mare, județul Maramureș care ilustrează cartea cu grafică.
Ca un adevărat iubitor al familiei și al oamenilor comunității sale, poetul ne mărturisește: “Dedic acest volum familiei mele și comunității din care fac parte”, gest care îl creionează ca un patriot a cărei bază este poezia sub formă de literatură ca ficțiune concretizată, dovadă este că volumul se deschide cu poemul : “Patria”: „Dincolo de stele, de gând,/ patria e ținutul vorbelor alese,/e lumea fermecată a copilăriei,/ e vatra casei, e cartea de citire,/e rostul lumii mele, e-un univers închis!“
Energica poezie în vers liber este un rezumat al formulelor stilistice.El este un verslibrist care, chiar dacă e la început de drum, știe să calculeze bine efectul liric provenit din oratoria colocvială, aici cultivator de versificație tradițională adaptată ireproșabil: “ Întotdeauna va crește iarba peste umerii străbunilor noștri/ încât istoria va fi cartea de căpătâi a neamului meu…“
La un poet maramureșean cum este Gelu Dragoș “arghezianismul“ pare a crește inexplicabil, căci spiritul ardelenesc e mai degrabă înclinat către un activism teluric, de felul lui Aron Cotruș ori M.Beniuc, ori către o sublimare oraculară sau metafizică în gustul Lucian Blaga ori Octavian Goga, eliminând versificația clasică.Ceva din Goga se poate detecta în aceste poezii, ca idei, prin câte o înflorată evocare a evenimentelor istorice:”Istoria înseamnă limba română/ “dulce ca un fagure de miere”/dor, glie, demnitate, iubire//cinstire de eroi”(Latinitate )
Poetul cântă anii copilăriei, când valorile se stabilesc într-o armonie pe care sentimentele întâmplătoare nu o mai pot tulbura.Poetul evocă mișcarea spectaculoasă a anotimpurilor, micul fapt divers, ceasul din turn, evenimentele energice apte să producă modificări în umanitate, timpul blestemat, Anei, soția, se reîntoarce la miturile luminoase, la Iisus, la simetriile grecești, la simțămintele inatacabile generate de țară, de patrie, de o gară fără felinare, floarea de colț…Gelu Dragoș vorbește nu doar de rațiuni biografice, de iubire, Dealul peșterilor, Pământul ca o pâine imensă, Lancrăm, cu aluzie la Blaga. Și nu numai atât, întrucât trăirile eu-lui nu sunt pur decorative ci cosubstanțial unei vârste sufletești care stinge în eul liric tot ceea ce provoacă o criză, nelămurită ceață în gând; poetul ar voi să afle bune explicații ci soluții definitive.
Gelu Dragoș este un poet autentic, căutător de fericire, fiindcă iubește, sentiment care mi-aduce aminte de zicerea lui Guillaume Apollinaire: “Din când în când este bine să te oprești din căutarea fericirii și să fii doar fericit.“
Autor: Al. Florin Țene, preşedintele Ligii
Scriitorilor din România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu