luni, 27 septembrie 2021

Mărturisiri cu speranța că faptele s-au prescris (IX)


Am trecut prin zona cinematografului Dacia din Baia Mare și m-am întristat. Pentru că am văzut cum arată acum clădirea și pentru că mi-am adus aminte că nu mai pot să fac ce făceam altădată în această zonă.

În ultimul an de liceu, în 1981, am fost dat afară din cămin. Liceul Electrotehnic (sau Industrial nr 4, George Barițiu de acum) nu avea un cămin propriu. Băieții stăteam în clădirea unde acum sunt Arhivele Naționale (vizavi de Center, acum, Agrofruct atunci), împreună cu băieții și fetele de la Liceul Industrial nr. 6 (Textil atunci, Carmen Silva - parca -, acum). Seara căminul se încuia și rămâneam sub supravegherea unui pedagog de noapte, un student. Coboram pe cablul de la paratrăsnet și mergeam la chefuri în căminele de nefamiliste de la Maratex, unde erau absolventele din anii trecuți de la Liceul Textil. Dimineața veneam în cămin și intram printre elevii care mergeau, aliniați, la cantină. Habar n-aveam eu că pedagogul șef, Petrescu, locuia exact în zona căminelor în care mergeam la chef!
Am fost dat afară din cămin și m-am aciuat la un cămin ce aparținea de Poștă, în zona unde acum e ATP Exodus. Acolo eram coleg de cameră cu un tip din același liceu cu mine, Florin, și unul din Deva, Ovidiu, care fusese dat afară din mai multe licee din țară și ajunsese la Liceul Minier din Baia Mare.
Mâncare era ușor să găsim. Mergeam în gară sau autogară, agățam eleve navetiste care ne aduceau de acasă morcovi, cartofi, fasole și alte cele pe care le dădeam apoi unui bătrân din cămin care ne gătea câte o oală de mâncare. De țigări pentru Florin (mare fumător) făceam rost în stațiile de autobuz. Așteptam să vină autobuzul și să arunce oamenii țigările pe care le aprinseseră.
Problema banilor o rezolvam (și) la cinematograful Dacia. Aproape de ora începerii filmului ne puneam la intrările în parcul de la cinematograf. Scenariul era simplu. Intrarea la film era 4 lei. Stăteam acolo și întrebam prietenii care mergeau la film dacă n-au un leu să îmi dea, eu având (chipurile) doar 3 lei. După ce începea filmul ne adunam cei trei mușchetari și făceam inventarul. Adunam cam 10 lei fiecare, destui pentru câteva zile.
Am stat acum la o intrare în parc și așteptam să vină Ovidiu și Florin, să le spun că eu nu am adunat niciun leu dar sper să aibă ei. Nu au venit... Oare n-o fi început încă filmul, mai trece lumea pe lângă ei?

Ioan BUDA TZETZU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu