Gyuri

 Cine a citit :”O făclie de Paște” a lui I.L.Caragiale   și-a putut imagina panica și groaza care  i-a cuprins pe  locuitorii unei străzi, care era ”călcată” de hoți noapte de noapte, luând casele de jecmănit la rând...     Poate veți spune că era pe la anii o mie opt sute şi ceva, acele vremuri, că miliția (poliţia) de azi își cunoaște și meseria, dar și drepturile.

    Așa a fost și poate că așa ar trebui să ne protejeze de răufăcători. Eram acum în anii cincizeci ai secolului XX, inflația a ajuns la cifre astronomice  și banii încă nu s-au schimbat, iar cine avea familie  mare, au crescut ceva  animale pe lângă casă, nici ei nu știau cu ce. Noi eram 8 guri de hrănit și ca de sărbătorile de  iarnă să avem și noi un șorici și sarmale de Crăciun, din martie am ținut un purcel cumpărat cu greu, dar mai ales  că eram foarte  descurajați, deoarece în anul ce a trecut cei doi purceluși cumpărați să-i creștem au murit amândoi  de aprindere de plămâni...

    Nu eram plecați spre nici un târg, dar pe drumul Măgurii veneau la târg cu purceluși. Ne uitam cum îi ”mâna” și să vezi minune un purceluș a intrat în curte  și habar nu avea că scroafa cu ceilalți purcei erau departe.

    Noi toți în târnaț stăteam  ca la film. Mama s-a dus în curte să-l scoată afară, dar purcelușul cu  râtul în sus venea spre ea parcă  vroia să-i spună ceva...

    Atunci tata i-a strigat mamei să-l lase și a târguit purcelușul, la care i-am dat numele de Gyuri.

    S-a nimerit că  în acel an nu aveam câine, numai ceva găini. Purcelul era noua noastră jucărie și ne căuta el pe noi ca să se joace. Era topit să fie scărpinat toată ziua.

    Așa a trecut vara și spre toamnă purcelul a devenit porc și nu se supăra  chiar de-l călăream.

    Cum tot timpul era cineva acasă pe porc nu l-am scos niciodată din curte. Este posibil că și porcul Gyuri să nu dorească să iasă afară din curte, deoarece câți eram, îl oboseam destul, așa că se mai odihnea şi el săracul.

    Toamna a trecut și Gyuri s-a făcut o mândrețe de porc. A venit luna decembrie și trupa tâlharilor  s-a format și au început a lua gospodăriile la rând cu tâlhăriile  lor. Erau pregătiţi  și pentru câini, aveau carne și cum erau 4, gazdele nu îndrăzneau să iasă afară. Zăpada nu era tare mare și am auzit că au început tâlhăriile de la numitul Târziu din dâmb. I-au luat o junincă, a doua zi la Hompu  i-au luat porcul și uite așa Victor cu câini buni cu grajd și șură din bârne își vede dimineața calul  în curte. Era încălțat calul cu  șomoioage de paie să nu se vadă copitele și l-au scos din grajd și curte și chiar l-au scos în drum.

    Calul acesta  era sperios și în acea zi, cum Vasile și-a pârlit porcul în drum  așa a fugit că numai în grajd s-a oprit.

    Tâlharilor le-a surâs faptul că  nu au întâlnit opoziție din partea calului, dar bănuiesc că le-a trecut o pisică pe dimineață înaintea  lor sau poate chiar un lup și străfulgerarea ochilor acelui animal să-i fi imaginat cu focul, ceea ce le-a speriat și  dacă nu-l lăsau să sară în lături, aventura se termina prost pentru tâlhari.

    Miliția a prins și el un fir și pe moment lucrurile -furturile - au încetat și lumea se bucura că a trecut nenorocirea.

    Eram chiar în săptămâna Crăciunului  și era luminoasă casa, de la zăpada căzută în acea noapte și ieșeam în târnaț să admirăm zăpada și-l auzim pe Gyuri că grohăie la trepte...

    Am înlemnit cu toții...

    Tata fiind TBC-ist nu prea striga, dar atunci l-am auzit urlând.

    -Cine a închis porcul?!!!

    A ieșit cu mama, dar lacătul era pe ușă. Un lacăt masiv făcut chiar de el.

    Tâlharii au scos scoabele ce țineau balamalele și porcul a ieșit din coteț.

    Asta a fost totul.

    Porcul, dacă nu a ieșit pe poartă niciodată, chiar că nu pricepea,  ce vroiau ăia... ?

    Urmele pe zăpada proaspătă ne-a arătat câtă bătaie a luat acel porc ca să iasă din  curte...

    Gyuri se plimba de la unul la altul  ca să-l gâdele și o făceam ca unui frate...

  

 Toma Gross Rocneanu