miercuri, 29 septembrie 2021

Marius Oprea: „A murit Sandu Diaconescu. Nașul meu”

 

Cînd am fost arestat de Securitate la Sarmisegetuza, în vara anului 1988, am fost dus la postul de miliție. În timpul anchetei, am auzit o ceartă afară: am recunoscut vocea arheologului Alexandru Diaconescu, insistînd să mă vadă și să-mi dea un pachet cu haine: fusesem săltat de pe șantier, numai în niște pantaloni scurți. Era insistent și nervos, iar securiștii nu l-au putut calma, decît cu greu și cu amenințări. Curajul lui mi-a dat și mie curaj, în acele împrejurări care-mi păreau fără speranță. Atunci mi-am spus că, dacă mă voi căsători vreodată, o să o fac în biserica de la Densuș și el îmi va fi naș. Deși îl cunoșteam doar de doi ani – două veri de săpături la Sarmi, mai bine spus. Peste ani, m-am ținut de cuvînt. Alexandru și Liana Diaconescu m-au cununat cu Ioana, zece ani mai tîrziu, în biserica de la Densuș. Dar n-a făcut doar atît, pentru mine, ca și pentru generații întregi de tineri. Am învățat de la el multă arheologie, am trăit clipe rare și minunate. Am descoperit multe împreună, valorile prieteniei calde și ale generozității, precum (între altele) și statuia lui Liber Pater de la Apulum, piesă care e ”logo”-ul Muzeului Unirii din Alba Iulia. Acum, în această toamnă, chiar în aceste zile, ar fi trebuit să săpăm împreună un tumul, la Hațeg, dar Dumnezeu a hotărît altfel, pentru el. L-am iubit mult și îmi va lipsi mult, la fel cum le va lipsi fiicei sale Oltea și soției, Anca. Să odihnească în pace, după o viață plină și frumoasă, dar curmată prea devreme.

Am căutat ore întregi, pînă în zorii acestei zile cenușii, o fotografie împreună cu el – nu am găsit încă, albumele vechi le-am rătăcit, în dese mutări. Am găsit în schimb că fotografia statuii lui Liber Pater, găsită împreună, e mult mai potrivită să stea în capul acestor rînduri, despre Alexandru Diaconescu, despre ce a însemnat pentru mine și mulți alții. E minunată, așa cum a fost și cum îmi va rămîne în gînduri, pînă la capăt, Nașul, acest om atît de bun. La revedere, Sandule!

Cu dragoste,

Marius Oprea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu