Tangoul liberal

 

                                                                                             de Gheorghe Pârja

După patru luni de muzică, dată la maximum, după care au dansat doi liberali, sâmbătă tangoul a luat pauză. Rețineți, am zis pauză, deci nu s-a sfârșit. Că vom avea parte de alte răfuieli între cele două tabere liberale. Am fost surprins că pe parcursul ciocnirilor, uneori violente, între frați de aceeași credință politică, nu s-au găsit oameni așezați, care să calmeze spiritele. Ba, din contră, au fost ațâțați. Celebru rămâne mesajul președintelui României, trimis în preajma Congresului, de la ONU: „Florine, nu te teme!” Îmi permit o observație pe marginea acestui îndemn: nu Florin Cîțu a câștigat alegerile în partid, ci alții le-au câștigat pentru el. Că așa-i în democrație! Întrebați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă în ziua Congresului liberal, președintele Klaus Iohannis s-ar fi aflat la o partidă de golf ori pe cărări de munte, și nu în sala cu alegerile?

Sunt convins că temperatura scorului era mai scăzută. Apoi mă bate gândul să vă spun că Florin Cîțu a fost ales de președinte să candideze și nu de Aripa Reformistă din partid. Se știe, la orice cununie, nașul este aproape de mire. Nu mi-a plăcut că la Congres s-a huiduit, mai ales când vorbea candidatul Cîțu. Aici tabăra lui Orban a greșit profund. Dacă-l lăsau să-și țină discursul în liniște, am fi aflat mai clar ce fel de om politic este. Deși unii dintre noi ne-am convins. Până acum, pentru mine, a fost întruparea amatorului în politică. Doar funcția îl mai salva. Acum are toate șansele de a se maturiza, să fie un politician de tip nou, dorit de noua generație de politicieni. Unii spun că este un specialist în Finanțe și că ar fi dovedit ceva abilități ca premier. Din păcate, nu prea se lasă înțeles.

Mi-am amintit de anticul personaj care vorbea singur pe malul mării, cu pietricele în gură, și a devenit un mare orator. Cîțu este proiectat ca un politician de tip nou, pe placul proletariatului digital (sintagma nu-mi aparține) care lasă în urmă tradiția, valorile naționale, credința și multe alte valori ce ne-au adus până aici. În cele patru luni de răfuială liberală nu a amintit niciodată despre trecutul poporului român. A preluat de la susținătorul lui, Klaus Iohannis, formula jignitoare pentru mulți dintre români: guvernul meu! Nu domnilor de la putere, este Guvernul României! Apoi m-am întrebat, firesc, care este misterul acestei preferințe? Adică președintele îl susține, și pe față și pe dos, pe Florin Cîțu. Poate știu ei mai multe decât știm noi. De asta sunt foarte sigur. Că așa-i viața politică, cu ascunzișuri și mistere pe termen lung.

Urmărind desfășurarea Congresului, mi-am dat seama că a dispărut figura de politician de tip clasic. Ni s-au perindat sub priviri ba Ciolacu, Cioloș, Barna, Orban, ori Cîțu, care nu mă conving că au carismă politică și vocația oratoriei. Sunt scăderi care-i despart de alegători. Poate se naște, sub ochii noștri, un nou model de om politic. Omul politic digital. Nu este întâmplător că noul ales la cârma liberală și-a postat din nou fotografia, unde apare în chip de Superman. Mi se pare o sfidare pentru demnitatea unui partid politic care a făcut România Mare. De care, domnilor politicieni de astăzi, vă folosiți de o bună parte din izbânda Marii Uniri. Pe care, cei de la putere, nu prea vă străduiți să o evocați în discursurile voastre.

Cîțu a fost impresionat de comparația cu Superman. Și într-un răspuns lasciv a spus că a fost o glumă. Unora le-a plăcut gluma, cum le-a plăcut și înfrângerea lui Orban. Îmi aduc aminte că în politica românească, din vreme apropiată, unii lideri erau asemănați cu voievozii români. Evident, tot o exagerare a fost. Politicianul român de astăzi se poate asemăna, cu propriile lui fapte, cu propria lui gândire, pentru cei care l-au ales. Acest congres, am văzut noi, a produs o ruptură în partid. De aceea, noul președinte a făcut apel urgent la unitatea liberalilor. Aici Cîțu își va dovedi diplomația, dacă o are. Așa își va putea face drum spre o consolidare liberală. Imediat după alegeri s-a exprimat neîncrederea în puterea lui Cîțu de a coagula spiritul liberal și, mai ales, menținerea coaliției.

Țara are nevoie imediat de măsuri prin care să stăvilim virusul, avalanșa de scumpiri și alte neprevăzute. Cîțu la congres a spus un lucru la care merită să medităm. Cică nu a fost o campanie, ci a fost o mișcare care va schimba România, și a început cu PNL. Eu mă gândesc la marea resetare, anunțată cu o bucată de vreme în urmă. Să vedem. Acum tangoul liberal, aparent, s-a încheiat. Nu uit că am asistat la un spectacol electoral, care, în multe privințe, l-a întrecut pe marele Caragiale. Cu delirul politic furnizat în campanie, literatura satirică românească s-a îmbogățit cu noi personaje. Că noua echipă liberală nu a scos o vorbă despre cultură. Încolo, noroc și drum limpede spre binele țării.