Trebuie să recunosc că moartea jurnalistului Doru Dinu Glăvan a căzut ca un trăznet. M-a tulburat mult vestea și întristat, pentru că jurnaliști din stirpea lui Doru Dinu Glăvan se nasc greu, la ani distanță. Acest mare jurnalist ajuns la vârsta venerabilității morale și profesionale părea veșnic. Era ca un stejar din Borzești. L-am cunoscut bine, de aproape 20 de ani, de când am devenit unul dintre membrii visului său împlinit pentru jurnaliștii români independenți, dar uitați, ignorați sau persecutați de stat: Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. M-am bucurat mereu de simpatia domniei sale. La numeroase seminarii, colocvii, întâlniri colocviale, Dinu Doru Glăvan mi-a arătat o simpatie nedisimulată. La o întrunire literară la Târgu Mureș, acum câțiva ani, am stat cu Doru Dinu Glăvan și Lazăr Lădariu la un pahar de vorbă până spre dimineață vorbind despre Noica și necesitatea și perpetuarea sentimentului românesc al ființei. Și eu l-am simpatizat și l-am susținut atunci când un comando de rezerviști din serviciile speciale a încercat să destructureze UZPR, ca asociație independentă a breslei jurnaliștilor români. S-a bătut ca un leu, cu forță și credință, cu un sistem întreg pus la cale de structuri ca să demanteleze o uniune care avea menirea de a fi un cadru independent politic și moral, de a se face jurnalism profesionist în România, fără controlul intereselor de putere. Doru Dinu Glăvan a încercat și a reușit să construiască o uniune a celor mai buni jurnaliști din țara noastră. El era un admirator al gazetarului Mihai Eminescu și al nucleului dur de jurnaliști interbelici, ponind de la O. Goga, Pamfil Șeicaru, Nicolae Crevedia, Nichifor Crainic sau N. Iorga. Jurnalistul Doru Dinu Glăvan a fost un patriot român care a înțeles foarte bine și clar că jurnaliștii români nu trebuie să se prostitueze pentru bani, interese politice sau grupări economice transnaționale, ci să rămână independenți ideii de adevăr și dreptate. Jurnaliștii în viziunea lui trebuiau să urmeze exemplul moral al marilor înaintași și, în primul rând, al lui Mihai Eminescu. Nu întâmplător sub egida UZPR apare excelenta publicație ”Certitudinea” sub patronajul lui Miron Manega, care este un fel de ”Timpul” editat de Mihai Eminescu al zilelor noastre. Doru Dinu Glăvan punea sinonimul dintre jurnalist și român, dintre ziarist și patriot, dintre publicist și morala creștină. Nu întâmplător unul dintre apropiații săi era poetul și jurnalistul Laurean Stănchescu. Jurnalistul în viziunea lui Doru Dinu Glăvan trebuia să fie un îndrumător moral și național pentru poporul român. Nu era suficient să fi un bun jurnalist pentru el, dacă nu erai și un român vertical. Fără demnitate nu se poate face jurnalism în România, așa credea Doru Dinu Glăvan. Site-ul UZPR este un creuzet al celor mai bune editoriale publicate despre starea națiunii publicate de jurnaliștii români. Doru Dinu Glăvan era născut ziarist ca și colegii săi de generație Adrian Păunescu, Ovidiu Ioanițoaia sau Ioan Chirilă.
Comunicatul colegilor despre Doru Dinu Glăvan este scris emoționant: ”În vârstă de 75 de ani, Doru Dinu Glăvan a intrat în presă de foarte tânăr – a început să publice la vârsta de 14 ani, iar la vârsta de 18 ani ajunge colaborator în presa locală și regională. În 1965, la 19 ani, devine corespondent al foarte răspânditului ziar „Sportul popular”, cunoscut mai târziu sub numele de „Gazeta sporturilor”. În curând, este angajat cronicar sportiv al postului național de radio, continuând să publice și în presa scrisă. Calitățile sale de reporter sunt unanim recunoscute și apreciate, motiv pentru care Radio București l-a trimis să transmită și să comenteze Jocurile Balcanice, Campionatele și Cupele Mondiale de atletism, natație și gimnastică, Jocurile Olimpice de Iarnă de la Sarajevo. Transmite în România, cu mult profesionalism, din Europa, Asia și Australia.Din inițiativa sa a luat ființă, în 1995, la Reșița, Fundația Radio Caraș-Severin. După un an, la 8 august 1996, Radio România Reșița capătă statut oficial de post public local al Societății Române de Radioteleviziune și emite pentru prima dată în eter. În decurs de câțiva ani, sub conducerea directorului Doru Dinu Glăvan, Radio Reșița ajunge cel mai important post regional de radio, cu cea mai mare audiență, acoperind nu numai întregul teritoriu al județului Caraș-Severin și părți importante din județele limitrofe, ci și teritoriile locuite de români în Voivodina și pe Valea Timocului. Doru Dinu Glăvan, care și-a câștigat aprecierea unanimă atât a radio-ascultătorilor, cât și a specialiștilor din domeniu, era la al treilea mandat de președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, organizație pe care a propulsat-o până la statutul de cea mai mare din țară, pentru care a reușit să obțină statutul de „Uniune de creație de utilitate publică” și căreia i-a dedicat activitatea sa neobosită, până în ultima clipă”. Toți membrii UZPR l-am iubit și apreciat pe marele jurnalist și președinte fondator a unei uniuni puternice de care azi suntem mândri. UZPR este creația lui Doru Dinu Glăvan, iar noi trebuie să-i urmăm și duce mai departe moștenirea. Acum la momentul trecerii, când Doru Dinu Glăvan a plecat să se întâlnească în ceruri cu pleiada jurnaliștilor români, de la Eminescu la Șeicaru, noi, membrii uniunii, trebuie să-i ducem mai departe memoria și construcția UZPR, ca asociație independentă, morală și românească în furtuna cenzurii și a intereselor politice trecătoare. Sunt sigur că în memoria președintelui fondator UZPR va fi o asociație care va apăra în continuare, cu demnitate și morală, interesele breslei jurnaliștilor români, dar și continuatoare a idealurilor marilor gazetari interbelici, așa cum și-ar fi dorit Doru Dinu Glăvan. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Memoria lui să nu o întinăm niciodată. Îi vom duce cu cinste moștenirea românească mai departe.Azi căzut o stea a presei române!
Ionuț Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu