Sunt deja bătrân. Cu o săptămână în urmă am împlinit 68 de ani!
Dimineață am ieșit din curte și m-am plimbat câteva minute pe șoseaua București-Măgurele, să-mi dezmorțesc articulațiile anchilozate.
Din față venea un tânăr viguros, cu pas hotărât și vioi. Ne-am privit în ochi și mi s-a părut că îl cunosc de undeva. Cred că și el mă cunoștea. M-a salutat, i-am răspuns, și a trecut mai departe.
L-am urmărit cum se pierde în depărtare și mă frământam să-mi amintesc de unde îl cunosc.
M-am dumirit după câteva minute: tânărul care se pierdea în depărtare eram chiar eu cu vreo treizeci de ani urmă!
Am stat în stradă vreme îndelungată așteptând ca tânărul să se întoarcă.
Am înțeles că nu se întoarce și nu se va mai întoarce în veci!
Bătrânețe, haine grele împodobite cu iluzii pierdute și speranțe deșarte!
MIRCEA HAMZA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu