Prea multă așteptare

 

                                                                                                de Gheorghe Pârja

Cei care sunt interesați de destinul poporului din care fac parte, adică poporul român, își pun tot mai multe întrebări vizavi de jocurile anemice în legătură cu formarea unui guvern, care să gestioneze țara asaltată de crizele evidente. Faptele sunt clare. Țara are nevoie de guvern! A ajuns clasa politică românească, după lunile de derută, adică de zâzanii, pertractări, aiureli, erori, incompetență, luptă pentru putere și nesfârșite certuri televizate, să-și piardă încrederea în cei care au votat-o. Suntem martorii unor manevre neîndemânatice, care se învârt în cerc. După demiterea sonoră a premierului Cîțu, s-a apelat la experimentul eșuat din start cu improvizația lui Dacian Cioloș. Propunerea de guvern cu ex-ministrul Apărării, Nicolae Ciucă, nu e decât o nouă tergiversare a soluționării crizei guvernamentale și, implicit, a crizei de stat din România.

Generalul, aparent un militar cu experiență de război, care a mai fost o dată premier, după pasul făcut în spate de Ludovic Orban, i s-a părut președintelui o alegere potrivită. Fost militar de carieră, ajuns la gradul de general destul de repede, având la activ și cursuri în străinătate, doctorat la Universitatea Națională de Apărare, cu misiuni în teatrele de operații, unde armata noastră a fost dislocată. A plecat de sub arme, în urmă cu doi ani, când se constituia guvernul Ludovic Orban, în cadrul căruia a primit portofoliul apărării. Ulterior, a devenit membru PNL, senator și reconfirmat ministru. Președintele Iohannis are o evidentă aplecare pentru uniforme. La începutul pandemiei mai multe spitale au primit o conducere militară. Apoi a fost numit un militar să coordoneze campania națională de vaccinare, în persoana colonelului Valeriu Gheorghiță.

Promovarea militarilor în funcții publice este alimentată de câteva mituri: competență, eficiență, disciplină și onoare. Mai ales că armata, câtă mai este, este în fruntea sondajelor ca încredere a populației. Aici este, însă, o poveste moștenită din timpuri trecute. Când era șeful Statului Major al Apărării, a declarat că sfânta onoare militară îl face să nu primească alte demnități civile și nu va face politică. Dar tentațiile lumii sunt mari și se uită cuvintele pompoase. La americani, foștii militari nu pot ocupa o funcție civilă decât la șapte ani de la trecerea în rezervă. Dar noi suntem români! Din acest punct de vedere, desem­narea domnului Ciucă nu este cel mai bun semnal. Dar ne punem cu președintele?

România este în tangaj, sporit și de încăpățânarea și orgoliile politicienilor. Nu se află un nucleu politic, cu voință națională, care să ne arate că vor să scoată țara din derută. Aici nu au ce căuta populiștii cu vorbe goale, cu țara la ecuson. Este nevoie de lideri pragmatici, cu viziune. Am răsfoit presa din ultima vreme și pe aici scrie că șurubelnița se află în mâna președintelui. Asta o văd și eu, deși stau la o margine de țară. De ce l-a susținut continuu pe premierul Cîțu, deși se vedea că acesta era incapabil să țină laolaltă coaliția? Cîțu a neglijat grav măsurile prin care a trebuit să prevină ultimul val al pandemiei. Ba și președintele și premierul interimar au amăgit țara că au oprit tăvălugul. Nici vorbă! Trebuie să moară români, ca în vreme de război, să se vadă trista realitate. La un cimitir din București, ne spunea un politician îndoliat, într-o zi au fost 48 de înmormântări. Printre care și mama lui. Nu am văzut prea multă reculegere creștină la cei care ar fi putut face câte ceva pentru împuținarea morților.

Pe primul loc este lupta politică. Se caută combinații pentru a forma o majoritate guvernamentală, se flutură ideea unui executiv minoritar. Când este de acord unul, altul face mofturi politice. Facțiunea Cîțu din PNL, ajunsă la putere în istorica formațiune a Brătienilor, cu ajutorul stăruitor al președintelui, vrea să transforme partidul lui Cioloș în țap ispășitor. Cuplul format din președinte și premierul desemnat trage cu ochiul la o susținere pesedistă pentru un guvern minoritar PNL. Nu ar fi exclus ca aceasta să fie stația terminus. Dar cine mai știe ce se va alege din încurcătura politică. Domnul Ciucă se zbate să facă un guvern. Greu cu atâtea orgolii care nu țin seama de starea țării. Generalul în rezervă îl așteaptă pe domnul președinte să se întoarcă din Egipt, pentru a se consulta. Nu scriu cu patimă, dar vizita în țara piramidelor mi se pare o sfidare. Mi se spune că este o vizită oficială, cu implicații diplomatice. Putea fi amânată, ori scurtată.

În timp ce președintele României se plimba cu prima doamnă la piramide, țara este în derută. Își caută guvernul. Prea multă așteptare. Mă obsedează o imagine din cartea de istorie. În timpul primului război, Regina Maria a îmbrăcat haina sanitară și a alinat suferința soldaților prin spitale. Să fim încrezători că astăzi este ultima zi când se poate pune în Parlament programul de guvernare. Între timp, președintele s-a întors în țară.