VOALUL TOAMNEI
Cu voal de ceață vine și se strecoară-n ramuri,
Și printre dulci coline presară mate flamuri.
Peste câmpia verde se lasă-ncet rugina,
Ce tremură și crede că a venit regina.
În haina străvezie cu poalele brodate,
Nu poate să-ntârzie la masa cu de toate.
Cărarea care duce spre dealuri amorțite,
Tristețea o conduce prin tufe adormite.
Doar ciripit de vrăbii arată că mai este,
Un timp fără corăbii pierdute-ntr-o poveste.
În iarba care zace ca un covor mâhnit,
Un greieraș nu tace deși e ostenit.
Mai cântă o romanță ca toamna să-i mai lase,
Puțină importanță și fără frig în oase!
Autor: Aurelia Oancă
19.10.2021
Bună dimineața, Gelule! Mulțumesc pentru publicarea poeziei mele. O Duminică binecuvântată!
RăspundețiȘtergere