Straşnic medicament

 

Lica, un amic simpatic

Cum sunt mulţi în Capitala

Era predispus săracul

Totdeauna la răceală.

 

Şi s-a întâmplat deodată,

Sandu să se îmbolnăvească,

Nu de tuse-obişnuită,

Ci de tuse măgărească.

 

Cu convulsii ne’ntrerupte,

Că la faţă se înroşea,

Şi întruna zi şi noapte,

Tot tuşea şi iar tuşea.

 

A luat medicamente

Prafuri, droguri şi chinină,

S-a frecat cu unguente,

Cu eter, hemoglobină,

 

Ş-a pus prişniţ la picioare,

Şi ventuze şi muştar,

Iod la piept şi pe spinare,

Însă totul fu în zadar.

 

Şi-a fost sfătuit să meargă

Şi la Baba Safta Musea,

Poate că-i prepară dânsa,

Vreun leac să-i treacă tusea.

 

Mulţi tămăduiţi de dânsa,

O slăveau în chip şi fel,

D’aia, cu nădejdi la babă,

Într-o zi s-a dus şi el.

 

Baba Safta – c-o privire,

I-a spus verde, fără teamă:

- Tusea o să-ţi treacă numai

Dacă bei lapte de mamă!

 

Caută-o femeie care,

Are-un copilaş şi vrea,

Şi plăteşte-i să te lase,

Să sugi lapte de la ea!

 

Şi’n cel mult o lună-două,

Să nu-ţi pară curios,

Îţi dispare toată tusea

Şi te faci iar sănătos!

 

Ş-a găsit în Copşa Mică,

Pe Frusina lui Tărâţă,

Pepenoasă şi voinică,

Şi c’un copilaş de tâţă.

 

S-a înţeles cu ea, să vie,

Zilnic între cinci şi şapte

Fără nici o silnicie,

Să-şi bea porţia de lapte.

 

Şi venea sărmanul Lica

După sfatul bătrânicăi

Să se vindece cu leacul

De la pieptul Frusinicăi.

 

Să desăvârşească-efectul

Şi gâtleju’a-şi limpezi,

El venea să-şi bea tainul

Şi de două ori pe zi.

 

Drăgăstoasă şi avidă

După-avânturi tinereşti

Într-o zi, i-a spus timidă:

- Altceva nu mai doreşti?!

 

- A, ba da! – răspunse Lica

Cu un aer mulţumit –

Dacă-aş şti că nu te superi

Aş dori ş’un biscuit...

              de Ion Pribeagu