Autodefininându-se ca formaţiuni de dreapta,
obligate de împrejurări, practic condamnate să guverneze împreună, între USR şi
PNL sunt mai multe diferenţe decât asemănări.
Este opinia unui fost preşedinte al PNL. Crin Antonescu afirmă
că nu a văzut niciodată atâta ostilitate între două partide aşa cum vede acum
la PNL şi USR. Faptele arată că are dreptate.
Ostilitate există şi în interiorul PNL. Chiar mai multă. În
această perioadă frământată, se află în viaţă, cinci foşti preşedinţi ai
istoricului Partid Naţional Liberal. Valeriu Stoica, Theodor Stolojan, Călin
Popescu Tăriceanu, Crin Antonescu, Ludovic Orban. Pe lângă aceşti clasici în
viaţă mai trebuie adăugaţi copreşedinţii după fuziunea PNL-PD Vasile Blaga,
Raluca Turcan, Alina Gorghiu.
Succesorul acestor politicieni care, într-o formă sau alta, au
condus România, este Florin Cîţu. El moşteneşte o tradiţie a ostilităţilor de
tot felul, interne şi externe. Ca într-o haită de lupi în care masculul alfa
este obligat zi şi noapte să-şi apere poziţia.
Dacă PNL ţine atât de mult să-şi păstreze eticheta de cel mai
vechi partid din România, de singurul partid istoric care a supravieţuit după
cataclismul comunist, acest partid nu pare să aibă nici cel mai mic respect
faţă de istoria lui recentă. Toţi cei mai sus enumeraţi, cu excepţia celor două
femei, Raluca şi Alina, sunt pe tuşă.
Desigur, nu trebuie lăsat pe dinafară Klaus Iohannis care a
ocupat funcţia de preşedinte al PNL câteva luni, din iunie până în noiembrie
2014 când a fost ales preşedinte al României. Se înscrisese în PNL doar cu un
an înainte, în februarie 2013.
Istoria PNL din ultimii 20 de ani este dominată de ură şi dezbinare
la vârf. Baza este solidă, după cum spune şi ultimul preşedinte mazilit,
Ludovic Orban. Trecând în fugă peste disensiunile şi scandalurile interne care
au marcat viaţa acestui partid, ajungem rapid la relaţia PNL cu USR. Cum s-ar
putea armoniza relaţiile cu USR când PNL nu s-a putut înţelege nici cu el
însuşi?
Aşadar, când Crin Antonescu spune că nu a văzut niciodată atâta
ostilitate între două partide ar trebui să se uite şi la muntele de ostilitate
din interiorul PNL. Cu cine nu s-a certat PNL, ce alianţe făcute cu entuziasm
nu au fost desfăcute cu scandal?
A guvernat alături de PSD, partid despre care spune că este
adversarul lui tradiţional. Există, desigur, adversari tradiţionali, după
natura ideologiilor şi doctrinelor. Partidele de stânga şi partidele de
dreapta, adversare prin definiţie, din când în când lasă adversitatea la o
parte şi îşi unesc forţele pentru a guverna o ţară. Exemplul devenit clasic
este SPD şi CDU din Germania. Partidul Social Democrat din Germania şi Uniunea
Creştin-Democrată ar putea fi un model pentru PSD şi PNL. Dar nu sunt. Pentru
că PNL are şi a avut mereu câte un partid de dreapta care i-a furat
electoratul.
Fuziunea PNL-PDL a fost realizată tocmai pentru a aduna forţele
de dreapta. Nu bine a dispărut PDL că a apărut USR. Mai trebuie pus la
socoteală şi PMP, care a luat aproape cinci procente la ultimele alegeri. Prin
redistribuire, cea mai mare parte s-au dus la PSD, altele la USR, AUR şi UDMR.
PNL nu se poate socoti un partid mare la nivelul ţării, ci doar
cel mai mare partid de dreapta. Sondajele de ultimă oră reflectă această
situaţie. Dacă PSD se află undeva între 35-40%, cele 17-22 de procente ale PNL
trebuie adunate cu cele 12-15 procente ale USR, la care desigur se mai adaugă
cele 3-4 procente ale PMP şi astfel avem tabloul complet al stângii şi dreptei
politice din România.
În realitate, judecând spectrul politic după doctrine, între PSD
şi dreapta fărâmiţată este o diferenţă de 5-6-7 procente. Una normală, date
fiind condiţiile grele în care se guvernează în timpul acestei pandemii
blestemate.
În linii mari, generalului Nicolae Ciucă i se cere să adune
într-un singur sac aceste firimituri. Florin Cîţu, şeful lui politic, este
produsul firesc al veşnicei viermuieli din PNL. Ce exemple, ce modele poate
urma acest tânăr politician?
În mod firesc, şi Ludovic Orban se înscrie în această tradiţie a
dezbinării interne care a marcat întreaga existenţă a PNL-ului din ultimii 20
de ani. Ultimul pe lista foştilor preşedinţi puşi pe făraş, rupe şi el o
bucăţică din partid. La votul din Senat au lipsit doar două voturi pentru a fi
adoptată legea Certificatului Verde. Sunt cele două voturi ale senatorilor
disidenţi care îl urmează pe Ludovic Orban.
Până vineri, Nicolae Ciucă, prim ministru desemnat, promite că
va prezenta noul guvern. În cel mai bun caz se poate ajunge de unde s-a plecat.
Astfel cele două partide ostile, învârtindu-se în jurul cozii, cum fac câinii
turbaţi, ar putea ajunge să nu se mai certe unul de la guvernare altul din
opoziţie, ci să se certe amândouă fiind la guvernare.
Palatul Victoria ascunde multe urlete şi pumni bătuţi în mese.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informația zilei Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu