Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina devine, pe zi ce trece, un caz şcoală privind transformarea unui conflict minor într-unul major. Încă de la începutul Operaţiunii Speciale am susţinut ceea ce este normal şi natural, anume că ceea ce se întâmplă în Ucraina este o problemă internă a Rusiei şi că intervenţia statelor occidentale este o agresiune directă asupra hinterlandului rus. Ştie toată lumea că, din orice unghi ai privi, ceea ce e dincolo de Nistru are de-a face cu Rusia din toate punctele de vedere: istoric, politic, economic s.a.m.d.
Escaladarea conflictului s-a făcut treptat. Prima
dată toţi au spus că nu vor interveni, apoi că vor livra echipamente de
apărare, după care că vor livra echipamente sovietice. După ce au terminat cu
echipamentele sovietice s-au apucat să le dea ucrainenilor echipament ofensiv
occidental, pentru ca apoi să le dea echipament de precizie, dar cu rază
limitată de acţiune şi cu promisiunea ucrainenilor că nu vor lovi teritoriul
rus. Acum americanii au dat OK-ul tacit pentru lovirea teritoriului rus, iar
englezii spun că se gândesc să le furnizeze rachete cu rază lungă de acţiune.
De asemenea, americanii vor să-i doteze cu sisteme Patriot. Încotro se merge?
Dacă până acum opinia că occidentalii se implică în
conflict era considerată exagerată de către maşina lor de propagandă, acum
devine cât se poate de limpede pentru oricine. Însă, dincolo de fentele de
imagine la care occidentul apelează de-a dreptul iraţional, faptele lor vor
stârni măsuri extreme. Rusia şi Iranul mai au puţin şi devin o alianţă militară
în toată regula. Dacă Iranul obţine arma nucleară – şi nu este deloc greu s-o
obţină acum – Orientul se transformă într-o zonă capabilă să genereze un
conflict major. Nu este de lepădat nici constatarea că într-un timp extrem de
scurt Coreea de Nord a făcut un avans senzaţional în ceea ce priveşte
capacitatea sa balistică. Acum, coreenii sunt capabili să lovească orice punct
al teritoriului SUA, ceea ce, din nou, e problematic.
V-am arătat aceste două puncte nevralgice pentru a
înţelege cât de uşor se poate declanşa un conflict nuclear. În timp ce
generaţiile care au prins Hiroshima şi Nagasaki s-ar fi îngrozit, actualele
generaţii rupte de realitate vorbesc despre un conflict nuclear ca şi cum ar
vorbi despre o plimbare cu trotinetuţa, fără să înţeleagă nu doar implicaţiile
unui asemenea conflict, ci şi consecinţele dezastruoase ale sale. Tefeleii
occidentului sunt acum în acelaşi stadiu de navitate în care erau tinerii
comunişti ai URSS. Pe-atunci toţi locuitorii raiului sovietic credeau că ţara
lor e invincibilă şi că America e în groapă. Istoria s-a schimbat, iar acum
americanii au despre ei fostele impresii ale sovieticilor, în condiţiile în
care chiar sunt într-o cădere totală. Prea uşor se uită că Rusia are cele mai
multe focoase nucleare, cele mai moderne arme nucleare şi că a făcut un avans
militar teribil cu un buget mic. În timp ce americanii prezintă fotografii cu
rachetele lor hipersonice experimentale, despre care doar pretind că ating
acele viteze, fără a prezenta niciun film – ruşii au un arsenal real
hipersonic.
Nu vă mai lăsaţi amăgiţi de propagandă, priviţi
lucrurile aşa cum arată, nu cum vi se „explică” doct că sunt ele. „Dacă sunt
atât de buni ruşii de ce se comportă atât de prost în Ucraina?” – e întrebarea
şablon care mi se tot pune. Ea, desigur, e venită pe filiera propagandei.
Răspunsul e cât se poate de evident. În primul rând, în Ucraina Rusia luptă cu
extrem de puţini oameni. Până de curând a luptat cu 100 000 de oameni pe un
front pe care armata Germaniei Naziste a intrat cu aproape 4 milioane de
soldaţi. De partea cealaltă, Ucraina are o acum o armată de peste un milion de
oameni, compusă atât din ucraineni cât şi de importante trupe NATO care
acţionează ca mercenari. De asemenea, Rusia s-a încăpăţânat să folosească
echipament militar sovietic, destul de târziu făcând upgrade-ul necesar. Nu-mi
dau seama dacă e vorba de o evaluare în teren a arsenalului militar propriu sau
dacă, pur şi simplu, totul face parte dintr-un joc de-a sufocarea celuilalt. Cei
care insistă cu prostia privind contraperformanţa rusă în Ucraina, ar trebui să
facă o evaluare a arsenalului militar consumat acolo. Nu poţi să nu vezi cum
Ucraina a golit efectiv depozitele de arme ale Occidentului, fără performanţe
majore. Toţi arată spre retragerea din Herson şi pierderile teritoriale ale
ruşilor din zona Donbas. Însă nimeni nu vede că, după ce a intrat în Herson,
armata ucraineană s-a retras de-acolo la fel de pripit, sau că în Donbas ruşii
se află în expansiune. Ruşii care, repet, luptă cu echipament convenţional
banal. Şi mai e o problemă: pentru ruşi populaţia chiar contează. În Bahmut
ucrainenii au anunţat că nu vor retrage populaţia de acolo deoarece populaţia
este secesionistă. Înţelegeţi aşadar că lupta ruşilor e infinit mai complicată
deoarece trebuie să lupte cu ucrainenii care folosesc populaţia ca scut. Nu-şi
permit să-şi ucidă cetăţenii şi, de asemenea, nu vor să provoace pagube
civililor ucraineni, din raţiuni care ţin de politica de după terminarea
conflictului. Şi-aşa ucrainenii de rând sunt victime ale terorii şi propagandei
deşănţate a Kievului.
Înarmarea Ucrainei cu rachete cu rază lungă de
acţiune, cu sisteme antiaeriene Patriot şi cu alte arme avansate este însă un
„game changer”. Şi, în acelaşi timp, un semnal al dispării Occidentuui care-şi
vede toată propaganda prăbuşindu-se. Aşa se face că, practic Rusia se va trezi
că e atacată de NATO prin intermediul Ucrainei, de data aceasta pe faţă.
Occidentul este încurajat de reacţia anemică a Rusiei la atacurile asupra bazelor
sale militare efectuate de armata Ucraineană cu ajutorul dronelor sovietice pe
care le deţine. Faptul că Rusia s-a limitat la a bombarda Ucraina acolo unde o
doare mai mult – anume la infrastructura de bază – îi face pe occidentali să creadă că ruşii nu
vor avea mare lucru de spus în cazul noii agresiuni la care sunt supuşi.
Chestiunea e ciudată, deoarece se vede limpede cum
paharul se umple în zona rusă. Putin a ameninţat cu schimbarea strategiei
militare, schimbare pe care o va face cât se poate de repede. Mesajul pare că
n-a fost perceput. Occidentalii, prin acţiunile pa care le fac, îşi arată
prostia care-i guvernează. Se bazează prea ult pe calmul lui Putin, sperând să
ajungă să-l fiarbă ca pe broasca din snoavele corporatiste de azi. Ceea ce nu înţeleg
este că Putin a ajuns să-şi dispere propria armată care e oricând gata să preia
iniţiativa. Iar dacă asta se va întâmpla acolo, cele mai mari coşmaruri pe care
le avem se vor îndeplini.
Nu mai e mult până la escaladarea absolută a
conflictului. Desigur, Rusia ar putea să-şi folosească propriul proxy, fie că e
vorba de Iran, fie că e vorba de Coreea de Nord. Dar n-o vor face deoarece nu
le stă în caracter. Rusul preferă să lovească direct şi la vedere. Aşa că, dacă
mâine vă veţi trezi cu ştirea că a început coşmarul nuclear, n-ar trebui să vă
miraţi absolut deloc!
Autor:
Dan Diaconu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu