Despre haiducul Pintea Viteazul, care a intrat în folclorul Maramureșului, românii știu mai multe din filmul cu Florin Piersic decât din realitatea istorică. Cu toții am urmărit înainte și după 1989 filmul „Pintea Viteazul”, în regia lui Mircea Moldovan, realizat în 1976, în care joacă emblematic îndrăgitul actor Florin Piersic. Eram copil când am văzut filmul la televizorul alb-negru și color la cinema. De fiecare dată m-a fascinat scena din film, pe o „țipuritură” maramureșeană în care haiducii lui Pintea Viteazul reușesc să scape de poterele împărătești, aruncându-se de pe Vârful Pietrii din masivul Gutâiului, de la o înălțime de zeci de metri. Ei supraviețuiesc sărind în gol de la zeci de metri înălțime. Cum au făcut asta, legenda nu ne spune. Timp de zece ani, Pintea Viteazul a haiducit și și-a strâns în jurul său o ceată de rumâni împotriva grofilor. Cu această ceată participă la Răscoala Curuților în 1703, fiind primul român din Maramureș care sare în ajutorul lui Francisc Rákóczi al II-lea. Faptul că Pintea a participat la răscoală este menționat în memoriile lui Rákóczi, dar și în arhive. Astfel, la 14 august 1703, Pintea împreună cu haiducii săi asediază cetatea Baia Mare, iar după câteva zile de asediu, pe data de 22 august, Pintea este împușcat la ordinul lui Ștefan Decsy. Există o altă versiune care spune că Pintea a murit pe data de 14 august sau 7 august 1703, după cum scrie și pe piatra comemorativă. Nu se știe cu exactitate unde a fost înmormântat, dar există un mormânt pe lângă șoseaua sinuoasă de coborâre din Pasul Gutâi. De atunci, peste 300 de ani, baladele și doinele maramureșene îl cântă pe Pintea Viteazul, acest adevărat haiduc român, născut la 1670, supranumit ”Robin Hood din Carpați”, care a luptat pentru dreptatea românilor iobagi și exploatați atât de către cătanele austriece, cât și de nobilii maghiari. El moare prin împușcare datorită trădării, iar scena din filmul lui Mircea Moldovan este sugestivă. Pintea Viteazul este perceput în unele legende locale, ca inventatorul „planorului”, un fel de „inginer” care a pus în aplicare ideea desenată a lui Leonardo da Vinci în secolul XVI.
În perioada comunsimului ceaușist, când
curentul protocronist sub patronajul criticului și istoricului literar Edgar
Papu făcea furori, istoricii regimului au scos niște documente din arhiva de la
Baia Mare, în care se vorbea de o „zburătoare” inventată de Grigore Pintea din
Măgoaja, care a fost primul planor din lume, cu care s-a zburat de către un
român. Ideea a prins repede în revistele socialiste ale epocii, dar și în cărți
tipărite la edituri serioase. Un fost preot greco-catolic, după ani de teroare,
a fost angajat muzeograf în Maramureș în anii `70. Acesta ar fi „confecționat”
două documente prin fotocopiere, după două cărți vechi de rugăciuni din epocă.
Se scria că un oarecare Petre Fătu şi un ieromonah Ghenadie scriau că Pintea a
zburat la Măgoaja şi la Viile Satu Mare „cu o zburătoare din lemn din codru
căptuşită cu piele de cerb”. Ideile au fost preluate cu entuziasm de
publicațiile comuniste „Apărarea patriei” şi „Pentru socialism”. Ideea planorului
românesc s-a rostogolit în lucrări cu pretenţii: Matei Oroveanu, „Începuturile
creaţiei tehnice aeronautice româneşti”, Buc., Editura Militară, 1981 şi
într-un tratat de „Istoria aviaţiei române”, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică,
Buc., 1984. Istoricul Blaga Mihoc, un critic bihorean după 1990, demantelează
ideea „planorismului” haiducului Pintea Viteazul în cărțile „Instaurarea
falsului istoriografic” şi „Peregrinul şi umbra”, din 1996 şi 2010. Blaga Mihoc
scria: „Aşa a rămas în istorie ideea că Pintea cel Viteaz este cel mai vechi
planorist de pe glob şi că noi, românii, am fi primii dintre locuitorii Terrei
care s-au desprins de pe pământ cu un aparat de zburat mai greu decît aerul.
Grosolanul fals, provenit din imixtiunea cvasinevinovată a unui ţicnit dornic
să impresioneze pe un tânăr ce-l cicălea, şi-a făcut loc între coperţile
cărţilor”.
Și totuși, unii scriitori vorbesc despre
existența unei sentințe judecătorești date în urma unui proces în care Grigore
Pintea din Măgoaja era pus la plata unor despăgubiri, pentru că ar fi distrus
recolta de castraveți a unor săteni, căzând cu un aparat cu aripi peste
prețioasele legume. Să fi fost aripile din piele de cerb? În general, nu există
„foc fără fum” și nici legende fără un sâmbure de zbor. Discutând cu un
comandor, liderul unei cunoscute asociații aeronautice îmi spunea că ar mai
exista o însemnare pe o carte de rugăciune din Ungaria, în care se scrie pe
marginea filelor despre aparatul de zbor al haiducului Pintea Viteazul. Dacă
treci pe lângă Vârful (Creasta) Pietrei din masivul Gutâi te ia cu amețeală în
fața stâncii de zeci de metri de pe care ar fi sărit Pintea Viteazul cu
haiducii lui, scenă surprinsă artistic de regizorul Mircea Moldovan în film.
Comandorul clujean îmi spunea că efect de planare ar fi putut avea și țundrele
maramureșene pe care le purtau haiducii, care, fiind largi, ar fi atenuat
căderea. Posibil. Este clar că Grigore Pintea Viteazul și haiducii lui au
reușit să sară de la câțiva zeci de metri de pe o stâncă fără să moară. Oricine
altcineva ar fi făcut așa ceva ar fi murit. Că a fost „zburatoarea” din legendă,
adică primul „planor” din lume inventat de Pintea Viteazul, fie țundrele
maramureșene, este clar că doar astfel au reușit haiducii să supraviețuiască.
„Haida ha, la Maramu…, măi…”.
Ionuț ȚENE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu