Mâna

O mână bătătorită foarte și cu multe crăpături însângerate își duce trupul legată de-un umăr anchilozat.

-Sărut mâna, mână crăpată! Ce mai faci?

-Ei, după zeci de ani de muncă, mamă, am limitată când parțial, când total  miscarea unor articulații. Prin cavitatea articulară cam totu-i o imensă inflamație, o atrofie capsulară, dar nu mă las, mamă, respir.

-Restul... este bine?

-Da, mamă, este bine. Picioarle le mai târăsc în două cârje obosite și ele. Mereu îmi ascult plânsul.

-Și cum este, mână crăpată, cum este plânsul?

-Rău, mamă! Lacrimile sunt sărate și intră adânc printre crăpărurile palmelor. Nici linii nu mai am care să mă ghideze, după care să mă ghidez...

Linia inimii mi-au frânt-o ăștia care ne conduc. Mi-au rupto-m paișpe, exact unde-i doare pe ei de noi ăștia, bătrâni, amărâți.

Linia capului... au betegit-o și pe-asta, nu-l mai pot ține drept, tremură și stau mereu lipită de el...

-Linia vieții?

-Ce viață, mamă cu mincinoșii ăștia? Ne iau nenorociții banii... cică... să ni-i gospodărească și îi dau la toți la ai lor. La justiția lor, la poliția lor, la jandarmeria lor, la specialii lor. Ce linie de viață să mai am eu o mână bătrână, crăpată și plină de răni? Asta-i viață, mamă?

-Linia destinului? Mai este ceva de ea?

-Mamă, destinul este în ceață amară. Care destin? Nu mai este nimic nici din amărâtul ăsta de destin blestemat. Moartea ce stă pe-alături ce mai are grijă de el...

-Dar linia banilor, mână crăpată, o mai vezi?

-Mamă, banii pleacă pe linia partidelor care ne nimicesc. Până și linia asta firavă mi-au luat-o. N-am nici bani, nici linie. Punct!

-Linia căsătoriei, cum arată, mână crăpată!

-Ca dracu arată, maică? Pe cine dracu mai interesează azi o mână care a muncit zeci de ani, crăpată, plină de răni și este batjocorită de niște odioși, arde-i-ar focul iadului!

 

Puiu Răducan

13042023-B. Olănești