„Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor este ultima zi de vineri înaintea Paștelui, și astfel ultima vineri din Postul Mare. Este numită și Vinerea Paștelui, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă. Se numește Vinerea Paștilor, pentru că este ultima vineri dinaintea Paștelui, Vinerea Patimilor, deoarece în această zi a pătimit și a fost răstignit Iisus Hristos, Vinerea Seacă, pentru că mulți români au obiceiul de a posti post negru. Este una dintre cele trei zile de sărbătoare religioasă creștină numite „Triduum Sacrum" din care face parte Joia Mare, Vinerea Mare și Sâmbăta Mare. După credința creștină, în această zi a avut loc moartea lui Isus care a fost răstignit și a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc. Unii creștini țin în această zi un post sever, numit și post negru. Slujbele din această zi cuprind: Denia de Joi seara, în timpul căreia se citesc „cele douăsprezece Evanghelii“ care vorbesc despre Pătimirile Domnului; Ceasurile împărătești au loc vineri dimineața, Vecernia, în timpul căreia se face și „Punerea în mormânt“ sau scoaterea Epitafului în mijlocul bisericii, spre închinare și Pavecernița.”
Rareori ne gândim la cele bune, în rest ne ocupăm de dușmănie, chiar ură. N-aș vrea să exagerez, ci doar să punctez ceea ce suntem. Suntem oameni falși, asta suntem. Biserica, mânăstirea schitul sunt singurele locuri unde nu putem intra cu răutatea din noi. O lăsăm cu grijă afară, dar nu uităm să luăm înapoi din puținul ei care a rămas de la vânt.
Cunosc oameni foarte răi, dar care fac semnul crucii mai apăsat decât o măicuță convinsă. Cunosc femei destul de „pătate” care se laudă că țin post, își pun batic pe cap când intră-n biserici și fac rost de smerenie pentru o arăta celor din jur...
Suntem în lumea păcatului, a necredinței și umblăm cu masca Domnului peste tot.
Facem băi cu răutate crudă și căutăm biserici unde să ne închinăm, dar neapărat să fim și văzuți de cineva.
Cerul se tot îndepărtează de noi și nenorocirile ne copleșesc.
Războaie, cutremure, inundații și ură.
Multă, multă ură.
Prin gurile păcătoase umblăm mereu cu Dumnezeu.
De ce ne mirăm că nu ne mai ajută Domnul?!
Iartă-ne, Doamne, pe noi, păcătoșii!
Și înviază, Doamne odată, poate vom reuși să gonim răutatea care ne sufocă!
(Sunt sigur că cei mai păcătoși mă vor trage de urechi)
Puiu Răducan
14042023-B. Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu