Geologul Murvay Laszlo sau o istorie nepublicată a Cavnicului

În urmă cu șase ani, m-a invitat să-l însoțesc într-un loc, unde să ne mai alinăm dorul de Cavnic. Unde el a muncit, ca geolog, câteva decenii. Și unde eu am trăit ani frumoși ai copilăriei și adolescenței. În curtea Minei Bolduț, cu tot aspectul ei dat de distrugeri, am pășit ca într-o biserică... Ne-a însoțit Virgil Medan, prietenul nostru căvnicar. Apoi am urcat și la Puțul Mălnaș, cel săpat cu sudoare câtă n-ar curge pe râul Cavnic nici în zece ani... Puțul a fost distrus de către inconștienți, a fost astupat cu pietre și pământ săpate cu escavatorul... Am urcat și la Gaidoș, unde brazii își scuturau cetina de vuietul strigătelor ”Hai Minerul!” (Echipa de fotbal a Cavnicului). A vrut să revadă și Calvaria. (Prima fotografie. În a doua fotografie, prietenul despre care scriu aici este primul din dreapta și am făcut-o de ziua lui Nicolae Dicu, împlinea 85 de ani, fost director al Minei Cavnic și al Centralei Minelor, fost și ministru al Minelor).

Anul acesta, de Sărbătoarea Castanelor, am povestit îndelung la un stand cu flori de mină. Mi-a spus că a mai scris câteva pagini din viitoarea carte despre istoria Cavnicului, în care mineritul va ocupa miezul. Ne-am despărțit cu invitația lui de a-l vizita acasă, pentru a-mi arăta mii de fotografii despre Cavnic. ”Dar să vii pentru 4-5 ore, ca să le vezi pe toate...” Timpul nu a mai avut răbdare și pentru această întâlnire... Proiectata carte cu semnătura Murvay Laszlo rămâne o istorie nepublicată a Cavnicului.

Text și fotografii de Alec PORTASE