IN MEMORIAM - ION BURNAR

 

Adăpostul

Iarăşi facerea lumii fără de mine

dobitoacele şi-au primit deja

fiecare locul în staul

va trebui să dau anunţ în ziare

sunt îngerul căzut caut adăpost regesc

 

deodată străzile pustii ca la ciumă

s-a decretat urgent că nu există îngeri

nici căzuţi nici decăzuţi

deci fericire să te plimbi prin mulţime

prin ordin ignorat de toţi

am timp până creşte iarba din asfalt

pot chiar muri şi să-nvii

cu dispensă cerească

nimeni nu vede

nimeni văzut-a vreodată

cerşetorul din colţ surâde fericit

tocmai a dezlegat un rebus despre veşnicie

doar clipa

închisoare parşivă fără uşi

din care nu pot evada

decât pe dinafară

 

Leprosul vorbeşte

Toată copilăria

cu munţi dealuri şi câte-o cărare

cu spini

uneori un şarpe sfios

mă-ntreabă ceva despre grădina raiului

mai trec un deal un munte

pe elitrele fluturelui

încă un şarpe spre completarea

decorului

vai de copilăria ta

bâzâie avionul bărzăunului

vai de copilăria ta

morişca morii de hârtie

totul se macină toţi mă macină

să nu rămână de pripas cineva

pune iaduri cu clopoţei

la căpătâiul unui copil din faşă.

 

Pe malul râului Adige

La apa asta nu şezurăm şi plânserăm

era mai curată ca lacrima

buon giorno il mondo

curge de parc-ar sta pe loc

deodată cu timpul

peştişori de aur zbenguie privirea

plictisiţi că nu le cere nimeni nimic

în ea se oglindiră Cezari şi hoarde asiate

fluviul castelelor duce Alpii în mare

aici nu-i cum să-şi spele anatomia

vandalul vandal

cizma italiană vrea picioare gioconde

ar mângâia duios şi ridurile frumoasei Iza

nu ea-i de vină că strunele n-au zongoră

îmi citeşte încrâncenarea de pe frunte valul

ca şi cum fluviul Adige ar fi de vină

că nu ştim să fim acasă

şi când suntem acasă

 

Şi-n rai există şerpi

Dealul meu cu roade, pisălogii

al lor deal e mai mare de povestit de ce

să scap de ei

pe cărări dosnice-nspre casă

nimeni pe uliţă în poartă nici atât

uşile vraişte odăile cu praf

au plecat la munte cu oile îmi zic

merele şi perele strugurii pe jos

apoi senzaţia atroce că de-acum

lumină-n casa asta-n veci de veci

drumul înapoi la marginea satului

un alai de nuntă măcar cetera

uite-l pe domnu’ profesor

o fată stingheră

să nu-mi vadă chipul pipăi covoare

pe toţi copacii pe tot aerul

sub paşii mei covoarele mamei

peste toate apele poduri de covoare

pisălogii beţivii lăudăroşii

mie-mi spui

ca să scap de ei m-am trezit