Iată pe scurt ce este cu această zi,
care este simbolistica ei: în anul 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste
decreta aceasta zi de 1 Mai drept Ziua Internaţională a Muncii, în memoria
victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestaţii
muncitoreşti deoarece în anul 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe
tot teritoriul Statelor Unite, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore. Rezultatul:
35 de mii de muncitori au câştigat dreptul la ziua de munca de 8 ore, fără
reducerea salariului. Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea
ţărilor democratice ale lumii, zi care se sărbătorea decent de chiar oamenii
muncii.
În România, 1 Mai a fost sărbătorit pentru
prima dată în 1890. Dar de la aici şi până la nudiştii beţi din Vama Veche, de
la discotecile de fiţe de pe litoral sau Bucureşti, orgiile sexuale, etc e mare
distanţa! Şi culmea, în România nu sărbătoresc decât într-o mică măsură oamenii
muncii ci şmecherii şi copiii de bani gata. La întrebarea reporteriţei de la
PRO TV cât va cheltui în seara zilei de 1 Mai un “cocalar”, acesta a răspuns că cel
puţin 1000 de euro, iar un altul, la fel de “inteligent” ca primul, la
întrebarea cu ce se ocupă în viaţa de zi cu zi de îşi permite “ţoale” de firmă şi
o cohortă de fetiţe i-a răspuns, de sus, superior, scoţându-şi în evidenţă creierul
minuscul, că este “director cu timpul liber”. Deci aştia sunt oamenii muncii
care chefuiesc, mă rog, "muncesc zi şi noapte" în 2014, de 1 Mai, în România!
Dar iarăşi vin şi vă spun, când un om
politic contoversat ca Radu Mazăre este lăudat şi apărat de însuşi premierul
ţării, ce poţi să mai zici sau să mai aştepţi?! Am spus controversat nu referindu-mă
la problemele lui cu justiţia, ci în
sensul că se comportă ca un “travestit”: azi e nazist, mâine e faraon, poimâine
bigam, răspoimâine e mare politician PSD. Doar canibal prin Madagascar n-a fost, dar
vremea nu-i pierdută. Halal!
Şi fiindcă toate televiziunile
româneşti, cu mici excepţii suferă de TEMBELISM, s-a mai dat o ştire, cum că
ieri, de Ziua muncii în Rromânica s-au consumat 30 milioane de mici la o
populaţie în scădere vertiginoasă de la 22 milioane români pe vremea lui
Ceauşescu, la vreo 18 milioane în momentul de faţă în România, în vremea
trioului “Băşescu-Po(a)nta-Crinuţ”! Trăiască 1 Mai Muncitoresc! Trăiască cine
poate!
Gelu Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu