Uniunea Scriitorilor din România se dezumflă exact ca un
mare balon ce a fost cândva un dirijabil unicat al partidului și statului comunist. Sfârșind lamentabil prin a-și da în judecată propriii membri cotizanți, încălcând drepturile omului, pe bandă
rulantă, prinsă cu tot felul de matrapazlâcuri de acordare a genialității, exact ca pe vremuri la fosta secție de presă a CC al PCR, Uniunea
Scriitorilor din România se dovedește a
fi ajuns un mare fâs, moralmente și
organizatoric, nici măcar un cenaclu literar onorabil. Pur și simplu nu există!
Cum a fost posibil să inducă în eroare instanțe, ministere, administrații publice spre a drena fonduri deloc de
neglijat este simplu de explicat. Fiecare mișcare
s-a făcut, pare-se, prin interpuși
cărora cei din sistem nu le puteau refuza solicitările. Printre pensionarii
Uniunii Scriitorilor sunt mulți
beneficiari pentru care literatura poate fi asimilată mai mult turnătoriilor.
Revendicându-se de la decrete staliniste, 267/1949, sau de la decrete feseniste
de liberalizare a fostelor uniuni, 27/1990, de la care se poate revendica
oricine are curajul nebun să-și facă o ștampilă cu înscrisul Uniunea Scriitorilor
din România, spre a pune pe capul propriilor corifei adunați pe disponibilitate de susținere ierarhică, așa-zisa conducere a Uniunii a indus toți membrii săi într-o eroare cu posibil decont fabulos. Oricum,
Uniunea a avut avocați care nu s-au
ocupat de treburile curente, ci de corecții
aplicate celor care au cerut corectitudine.
Uniunea Scriitorilor din România nu există juridic, s-a
ascuns sub legi care nu există, prin contracte de avocatură. Inclusiv prezența în titulatură a precizării „din România“
este ea însăși, conform legislației în vigoare, ilegală. (B.V.)
Sursa: Cotidianul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu