Regele Olandei: "Modelul social european postbelic a murit"

 "Din cauza evoluțiilor sociale, precum globalizarea și îmbătrânirea populației, piața noastră a muncii și serviciile publice nu mai sunt potrivite pentru necesitățile timpurilor noastre. Statul clasic al bunăstării din a doua jumătate a secolului XX evoluează încet dar sigur către 'o societate participativă', în care se așteaptă ca cetățenii să aibă grijă de ei înșiși sau sa creeze soluții la nivelul societății civile pentru probleme precum pensiile", a declarat marți regele Willem-Alexander al Olandei, citind în fața parlamentului de la Haga prezentarea făcută de guvern pentru noul buget. 

"Reformele necesare iau timp și reclamă perseverență", a spus regele, "dar ele vor fi baza pentru crearea de locuri de muncă și pentru restabilirea încrederii". Regele Olandei a mai spus că în această perioadă oamenii se așteaptă ”și vor să ia propriile lor decizii, să-și organizeze propriile vieți și să aibă grijă unii de ceilalți”. ”Tuturor celor care pot li se cere să-și asume responsabilitatea pentru propria viață și pentru cea a persoanelor apropiate”, a anunțat guvernul olandez, prin vocea regelui Willem-Alexander. Societatea participativă imaginată de guvernul Olandei a început deja să se creioneze în realitatea de zi cu zi: beneficii sociale precum ajutoarele de șomaj, subsidiile pentru sănătate au fost tot mai mult reduse în ultimii zece ani. Vârsta de pensionare a fost ridicată la 67 de ani și se așteaptă ca pragul sa crească. Regele a mai declarat că servicii sociale precum îngrijirea bătrânilor, ajutoarele pentru șomeri și serviciile dedicate tineretului vor fi transferate în sarcina autorităţilor locale, astfel încât costurile să fie stabilite în funcție de realitățile economico-sociale ale fiecărei regiuni.

 "Financial Times" caracterizează discursul regelui drept cel mai abrupt anunț făcut până acum în Europa cu privire la încheirea unei epoci. Oricât ar fi pus acest discurs pe seama calculelor politice interne din Olanda, unde coaliția dintre liberali și laburiști aflată la putere încearcă să nu se discrediteze total și

să prezinte austeritatea drept o necesitate istorică, discursul regelui poate marca începutul unui drum pentru întreaga Europa, un drum care nu va mai duce niciodată către prosperitatea pe care statele UE au cunoscut-o înainte de 2008. ”Ei vorbesc despre o societate participativă. Aceasta înseamnă, de fapt, că fiecare e pe cont propriu”, spune Arnoud Boot, profesor de economie la Universitatea din Amsterdam. ”În întregul discurs nu am auzit macar o dată cuvântul ’vârstnic’. Singura dată când regele l-a pronunţat a fost cu referire la mama sa”, spune liderul partidului pensionarilor din Olanda, 50-Plus. Ceea ce un cap încoronat a transmis uneia dintre cele mai bogate națiuni din Europa nu este oare valabil și pentru statele mult mai putin dezvoltate ale Uniunii? De altfel, regele Olandei nu este primul care anunță încetarea contractului social dintre stat și cetățeni. A făcut-o în urmă cu doi ani președintele Băncii Centrale Europene, care, într-un interviu pentru "Wall Street Journal", anunța că ”Modelul social european este mort”. 

Acest model pe care Europa şi-a bazat prosperitatea după Al Doilea Război Mondial a dispărut (“has gone”), considera Mario Draghi, amintind de formula economistului german Rudi Dornbusch: “Europenii sunt atât de bogaţi încât îşi pot permite să plătească oamenii ca să nu muncească”. Politicienii nu îşi permit să piardă electorat făcând asemenea declarații. Sarcina acestor anunțuri dure le revine bancherilor centrali. Este și cazul României, unde guvernatorul Mugur Isărescu anunță, printre rânduri, un viitor similar și pentru țara noastră. La fel și al său consilier Adrian Vasilescu, care arată deseori că modul de viață al românilor din urmă cu cinci ani nu va mai reveni pentru actualele generații. Vârsta de aur a Europei postbelice s-a încheiat, ne transmit liderii europeni. Ceea ce în urmă cu doar câteva generații reprezenta un imens progres (asigurările de șomaj obligatorii introduse în perioada interbelică, pensiile introduse în aceeași perioadă, alături de alocațiile familiale, accesul gratuit la servicii medicale și chiar de apariția Ministerelor Sănătății, concediile plătite care au dus la nașterea de facto a turismului) nu mai este pus acum sub semnul întrebării, ci de-a dreptul anulat. Treptat, liderii naţionali şi cei de la Bruxelles încearcă să pregătească cetățenii pentru o reîntoarcere la ”normalitatea secolului XIX”, cea în care o gospodărie din înaintatele țări occidentale cheltuiau mare parte din venit pe hrană, băutură și tutun, cu o proporție şi mai mare în țările mediteraneene.

"După 1945, elementul definitoriu al relației a devenit păienjenișul de beneficii sociale și strategii economice prin care statul își servea supușii-nu invers”, scria istoricul britanic Tony Judt. "Acum însă suntem pregătiți pentru a ne întoarce către realitatea secolului XIX, când relația dintre cetățean și stat era un compromis variabil între nevoile militare și revendicările politice, iar obligaţia străveche de a-şi apăra glia contrabalansa, pentru cetățenii deveniți suverani, drepturile moderne.” Noile realități sunt mult mai periculoase decât par. Ele implică nu numai securitatea societală, ci și națională. ”Pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, contractul social european este pe cale de a se rupe. Dacă această problemă nu va fi abordată și dacă elitele nu reușesc să-și reconcilieze interesele cu cele ale alegătorilor, fundamentele politice ale UE se vor eroda”, arată o analiză Stratfor dedicată surprinzătorului mesaj regal din Olanda. Aceeași analiză arată că este ceasul al 12-lea pentru ca guvernele europene să mai poată decide între deschiderea dezbaterii pentru formarea unei federații europene sau continuarea actualei expectative, în speranța că economia UE își va reveni fără modificari politice majore.

 La fel, alegătorilor europeni li se picură în ureche că Europa se va putea întoarce la nivelul ante-criză fără reforme semnificative. Olanda, o națiune de negustori și navigatori, legată comercial pe uscat de Germania și pe mare de Marea Britanie și care știe că în situații delicate inacțiunea este cea mai proastă politică, este prima care deschide dezbaterea despre schimbarea radicală a UE, dar și a modului de viață a sute de milioane de oameni. Alegerile europene din 2014 sunt considerate un pas decisiv către o nouă Europă, cu partidele conservatoare asumându-şi rolul de factor al schimbării, dar uitând însă că cei zece ani ai Comisiei Barroso nu au însemnat decât sacrificarea modelului social european și folosirea acestuia din urmă pentru realizarea unei pieței unice incapabile să facă față unei crize.