Marele Arbitru

Dacă în urmă cu câţiva ani CCR – Curtea Constituţională a României – părea o instituţie mai mult decorativă decât operativă, în ultima perioadă a devenit un fel de Înaltă Poartă unde se împarte dreptatea. Pe rând, când puterea, când opoziţia recurg la înţelepciunea celor 9 judecători. Principalul arbitru dintre putere şi opoziţie nu mai este preşedintele ţării, pentru că, la rândul său, recurge la serviciile Curţii Constituţionale.

Bună sau rea, Constituţia trebuie respectată. Numai că, de ani de zile, s-au depistat articole neconstituţionale – şi nu oriunde, ci în legislaţia juridică – şi, din păcate, parlamentul nu a reparat erorile.

Cu siguranţă este normal să apeleze la CCR instituţiile care au acest drept. Mai mult, chiar au datoria. Întrebarea este cum ajung în corpurile legilor articole neconstituţionale? Se înţelege că aleşii nu sunt specialişti.

Ei fac propuneri legislative şi votează cu ochii la electorat. Ne gândim că parlamentul are un grup de specialişti, de consilieri.

Ar trebui să bănuim că se strecoară articole razante la Constituţie intenţionat. Parlamentarii nu sunt cei mai oneşti cetăţeni. La fel cum în guvern se emit ordonanţe de urgenţă nu tocmai constituţionale. Şi nu este vorba doar de OUG 13.

Una dintre cele mai aşteptate decizii ale Curţii este depusă de guvern şi se referă la refuzul preşedintelui de a o revoca pe şefa DNA, la propunerea ministrului Justiţiei. Argumentele pro sau contra au prins culoare politică.

PSD şi simpatizanţii consideră că preşedintele nu are dreptul să refuze propunerea ministrului. Susţinătorii preşedintelui, PNL, USR, mare parte ai societăţii civile, sunt de părere că preşedintele are ultimul cuvânt.

Răspunsul CCR va despărţi apele de uscat. Dacă i se dă dreptate ministrului se atentează la statutul preşedintelui. Dacă decizia va fi în favoarea preşedintelui, lucrurile vor continua ca până acum. Adică va fi acelaşi scandal, aceleaşi confruntări fără o miză foarte clară.

Pe măsură ce se apropie alegerile de anul viitor, viaţa politică devine tot mai obscură, cu tot mai multe necunoscute. A dispărut până şi duşmanul comun al tuturor forţelor politice. Fiecare parte are propria opinie despre corupţie, dar şi despre binele obştesc, despre un proiect de ţară. Centenarul prinde clasa politică mai divizată ca niciodată.

Politicienii zilei nu pot cădea de acord nici măcar pe mărunţişuri. Cel mai important lucru li se pare că este să nu fie de acord cu adversarii. Fiecare partid şi-a creat propriul adevăr, departe de realitate.

A dispărut conceptul de compromis? Sau se fac doar în spatele uşilor închise şi vizează doar interese strict personale? Preşedintele Iohannis spunea că ministrul Toader şi-a făcut un scop personal din revocarea şefei DNA.

Dar iată că întreg PSD, plus ALDE, şi-au făcut un scop suprem din revocarea Laurei Kovesi. De la acţiunea de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu scena politică nu a fost atât de bulversată din cauza unei persoane.

Şi atunci, ca şi acum, scandalul a fost declanşat de PSD. Atunci social democraţii şi-au găsit un susţinător în PNL. Acum, aripa ruptă din acelaşi partid, ALDE, se raliază aceluiaşi tip de joc politic iniţiat de acelaşi PSD. Oare de data aceasta CCR cui îi va da dreptate?

Dumitru Pacuraru, Informatia zilei de Maramures