Apocalipsa pădurilor din România

Conform unui studiu inițiat de organizația Greenpeace, în România se defrișează trei hecatre de pădure pe oră! Amploarea acestui măcel ecologic cauzează pagube de ordin natural și economic la un nivel iredresabil. Știm cu toții că unei păduri îi ia aproximativ o sută de ani să crească. Tăierea în stil barbar a pădurilor din România într-o perioadă relativ scurtă, a provocat zdruncinarea stabilității ecosistemului având consecințele: alunecările de teren, intensificarea fenomenelor meteorologice extreme, erodarea solului, dispariția unor specii de animale, distrugerea faunei, apariția secetei îndelungate. Niciun alt ecosistem terestru nu asigură un echilibru mai complex și o stabilitate mai mare decât pădurea. Începând din 1990 și până în prezent, în România s-au defrișat peste 350.000 de hectare de pădure; această activitate ilegală a provocat daune estimate la șapte miliarde de euro.

Județele care au înregistrat cea mai mare pondere a tăierilor sunt: Mureș, Brașov, Covasna, Olt, Dolj, Argeș, Suceava, Neamț, Bacău. Legea care interzice exploatarea ilegală a pădurilor aplicată CODULULUI SILVIC a devenit ineficientă, fiindcă guvernele care s-au succedat la putere au consfințit în deplin acord continuarea acestei activități dezastruoase cu aportul companiile străine, în frunte cu austriecii care dețin capitalul cel mai mare al pădurilor din România, Compania SCHWEIGOFER HOLZINGINDUSTRI. Acordul exploatărilor nemiloase a pădurilor românești a fost dat în primă fază de către guvernul Năstase prin intermediul OUG NR. 71 din data de 13.06.2002; potrivit acestei ordonanțe, REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR primea permisiunea pentru a încheia contracte de vânzare/cumpărare pe termen lung pe partea exploatării forestiere cu agenții economici străini prin intermediul licitațiilor.

Câștigând licitația, compania austriacă HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER a încheiat trei conracte cu ROMSILVA ÎN ANII 2002 și 2003, cu extindere pe durata unui deceniu. Conform înțelegerii încheiate între cele două părți, companiei austriece îi revenea dreptul să exploateze anual un milion de metri cubi lemn. Mai mult decât atât, după venirea la putere ca președinte al țării a lui Klaus Johannis, austriecii au reînoit contractele primind mână liberă cu acordul subit al președintelui să continue exploatarea fără nici o interdicție. Președintele Johannis a susținut interesele companiei austriece în goana lor nebună de a decima ultimele areale ale fondului forestier din România.

Ipocrizenia, corupția, trădarea specifică politicienilor din România nu cunosc limite. Oricât ar încerca președintele Johannis să pozeze într-un lider justițiar, incoruptibil… tot nu are cum să șteargă păcatele trecutului său mai apropiat sau mai îndepărtat. Să nu uite dumnealui că se află în același cerc vicios alături de alți penali ai clasei politice, precum: Liviu Dragnea, Adrian Năstase, Traian Băsescu, Elena Udrea, Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc, Ghiță Sebastian cu… tot neamul neadormit al ticăloșilor care au pus umărul la distrugerea țării. Dosarul retrocedărilor ilegale de pădure inițiat de DNA împotriva lui Viorel Hrebenciuc și a asociaților lui a rămas, așa cum era de așteptat, în expectativă, mai mult decât atât, procurorii au amânat sentința în care HREBENCIUC, fiul său și ceilalți asociați în grupul infracțional trebuiau să primească pedeapsa cu închisoarea pe o perioadă de timp îndelungat.

Hrebenciuc și ceilalți infractori s-au ales cu 300 de milioane de euro din această afacere murdară și cu libertatea; în acest fel funcționează sistemul juridic în România. Procurorii acționează ca niște unelte aflate sub controlul și la discreția cercurilor de interese. Se face caz mare de activitatea și personalitaea imaculată a doamnei procuror Kovesi, însă, adevărul este cu totul altul. Răfuiala politică din taberele adverse antrenează astfel de acțiuni teatrale care au ca sop crearea impresiei că justiția din România acționează eficient când, în realitate, toate aceste elemente fac parte din același sistem, fiindcă aici nu-i vorba despre aplicarea dreptății lui Vlad Țepeș, așa cum ar merita toți famații clasei politice, ci despre pedepsirea conform unor legi destul de permisive în raport cu faptele lor foarte grave. Cert este că mulți dintre români nu conștientizează pe deplin amploarea dezastrului provocat de guvernele care s-au succedat la putere. Ruinarea țării, decimarea populației, distrugerea demnității cetățenești și a mândriei naționale… sunt acțiunile subversive cu efecte ireversibile ale ucigașilor de destine, cei pe care noi îi numim „politicieni”.

Destructurarea completă a economiei și a avutului național, inițiată și aplicată de către GROPARII NAȚIUNII ROMÂNE, și-a urmat parcursul nestingherit pe perioada a trei decenii, cu acordul indirect și tacit al cetățenilor cărora, sincer, nu prea le-a păsat că țara lor alunecă spre pierzanie. Nouă, românilor, ne place să aruncăm vina în totalitate pe clasa politică, nu că nu ar merita să fie stigmatizați acești apologeți ai demagogiei, hoției și trădării, dar, când tu, ca cetățean cu drepturi depline, te complaci cu statutul de simplu spectator și nu iei atitudine, așteaptă-te să fii păgubit și umilit peste măsură! România este casa și averea ta, metaforic vorbind; dacă lași aceste comori la discreția tâlharilor, atunci nu te plânge că ai ajuns o biată slugă în propria-ți curte.

Andreea Arsene – Națiunea