Dacă mâna lungă a
Securităţii s-a întins până hăt în secolul 21, pe baza bunelor intenţii
tulburând bunul mers al justiţiei, iată că o fărâmă de economie politică de
sorginte comunistă a pătruns şi în programul de guvernare al PSD-ALDE. Asta
înseamnă că dacă răul nu este smuls din rădăcină poate da roade peste timp.
În niciun chip nu se poate înţelege de ce SRI avea nevoie de
protocoale de colaborare, sau de cooperare, cu diversele instituţii ale statului.
La mijloc este năravul vechi, nevoia de colaboratori pe baza
căreia a funcţionat Securitatea comunistă, în ultima fază numită securitatea
lui Ceauşescu. SRI a mers mai departe, prinzând în păienjenişul său informaţional toată
instituţia. Şi nu orice instituţie, ci prima dintre toate, Direcţia Naţională
Anticorupţie.
Şochează faptul că preşedintele Băsescu, cel care se dădea
cel mai bine informat cetăţean din România, nu ştia de protocoale. Aflăm că nu
a fost informat nici Klaus Iohannis. Secretul a fost desăvârşit, cu toate că
s-au semnat peste 60 de protocoale.
Secretizate sau nu, protocoalele nu ţin nici de foame, nu
aduc nici investiţii majore în societate. Importante sunt măsurile de ordin
economic şi social, politicile bugetar-monetare.
Din această pricină preşedintele Iohannis nu i-a convocat
urgent la Cotroceni pe şefii SRI şi DNA ca să-i întrebe despre protocoale. Le-a
chemat pe Viorica Dăncilă şi Olguţa Vasilescu. Primul ministru, respectiv
ministrul Muncii, trebuie să-l informeze şi să-l lămurească asupra modului în
care se pot plăti salariile şi pensiile majorate. În acelaşi timp premierul va
fi întrebat de unde se vor lua banii din moment ce statul nu mai face
investiţii. Două întrebări pe cât de simple, pe atât de esenţiale. Dincolo de
ele nu există decât vorbărie goală.
Este adevărat că s-au încălcat nişte legi, poate chiar
Constituţia, prin semnarea acelor protocoale nenorocite, dar adevărul dureros
provine din luarea unor măsuri economice aberante doar de dragul de a obţine
capital electoral.
Poate fi bănuită adoptarea unor „protocoale” la nivelul
conducerii PSD prin care se urmăreşte manipularea populaţiei, cumpărarea de
voturi contra majorării unor salarii şi pensii. Salariile au fost mici, dar
trebuie să existe un echilibru între ce îţi doreşti şi ce poate oferi economia.
PSD întâi omoară cloşca, apoi promite ouă mai multe.
Preşedintele încearcă să impună un echilibru în toate, dar
nu are prea multe pârghii. A aflat odată cu ţara că au existat protocoale
secrete. Află de la televizor ce măsuri ia guvernul. Klaus Iohannis ocupă
funcţia supremă în stat, dar nu ştie circuitul banilor în economie, nu este la
curent cu măsurile pe care urmează să le ia guvernul, nu are acces la
informaţiile care arată cât de lungă este mâna Securităţii. Mai putem adăuga şi
votul majorităţii parlamentare, pe care nu-l poate influenţa.
În concluzie, conduce preşedintele România sau are doar un
rol decorativ, puterea lui limitându-se la posibilitatea retrimiterii unei legi
la parlament? Asta se întâmplă în condiţiile în care partidul al cărui candidat
a fost nu reuşeşte să ajungă la guvernare. Asta este şi una din cauzele
crizelor politice neîntrerupte când şeful statului este obligat să coabiteze cu
un guvern de altă culoare politică.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu