joi, 28 februarie 2019

Dezlegarea unui mister: limbajul şablonard


 Aşteptat cu nerăbdare ca rezultatul unui meci de fotbal pentru calificarea echipei naţionale la campionatul mondial de fotbal, rezultatul final la concursul pentru ocuparea funcţiei de procuror general european a bucurat şi a dezamăgit în egală măsură. Trăind într-o ţară perfect împărţită în două avem parte concomitent pe marginea aceluiaşi eveniment şi de bucurie şi de tristeţe.
Aşadar, unii se bucură de succesul fostei şefe DNA, în timp ce altora le-a căzut greu victoria ei. Laura Codruţa Kovesi este înainte de toate o femeie de carieră. Ca o adevărată jucătoare de baschet, are ambiţia de a fi sus de tot, mai sus decât toţi cei din jurul ei, ca să arunce la coş mingea şi să marcheze după fiecare săritură.
Nu a fost atât de precoce ca Napoleon care a ajuns general la 24 de ani, dar nu este puţin lucru să ajungi procuror general al României la 33 de ani. Prima femeie procuror general din România. Preşedintele Traian Băsescu, care a numit-o, a pariat pe tinereţea ei şi pe faptul că fiind din provincie nu este implicată în jocurile de culise, în jocurile de putere, de la Bucureşti.
Tânăra ardeleancă s-a adaptat foarte repede. Trecem peste cariera ei din ţară pentru câteva consideraţii pe marginea carierei sale internaţionale. Aşadar, va fi procuror general european, şefa unei instituţii care se înfiinţează la nivelul UE şi va fi funcţională în mandatul viitorului Parlament European.
Înainte de toate concursul acesta a fost o ocazie potrivită pentru a readuce în discuţie ideea de patriotism. Este o temă desuetă. Nu se mai vorbeşte decât cu titlu de glumă şi despre patriotismul local. Dacă se întâmplă să ajungă cineva ministru, primii care aruncă în respectiva persoană cu pietre sunt conjudeţenii. Parlamentarii unui judeţ sunt la fel de dezbinaţi. Din cauza culorilor politice pe care le poartă pe carnetele de partid nu reuşesc să se unească pentru o idee.
Este adevărat că o parte din vină o poartă şi acuzaţiile încadrate în „trafic de influenţă”. Cum reuşeşte cineva să facă un lucru bun pentru comunitate este pus la zid, înfierat, acuzat de tot felul de minunăţii din codul penal. Dacă ar avea cineva curiozitatea să facă o analiză a cuvintelor folosite în limbajul curent ar avea surpriza să constate că mass media, mai cu seamă cea de pe internet, este plină de termeni juridici acuzatori în sine. Comunicatele de presă au creat un nou limbaj, comparabil prin absurditate cu limba de lemn de pe vremea lui Ceauşescu.
Acel tip de limbaj s-a întors şi împotriva fostei şefe DNA. Cele 18 dosare dospesc de exact acelaşi tip de acuzaţii pe care le regăseam în comunicatele DNA. Laura Codruţa Kovesi, în opinia adversarilor, ar trebui distrusă cu acelaşi tip de arme folosite de instituţia pe care a condus-o.
În fond nu este vorba decât despre nişte şabloane. Este un fel de mister care, până la urmă, se va dezlega de la sine. Adevărul este dincolo de cuvinte, dincolo de limbaj. Dincolo de cuvinte puse alandala se pot afla fapte reprobabile, dar şi acuzaţii neprobate. Ce ne facem cu o astfel de situaţie? Se merge mai departe sau se face stânga-mprejur? Asta poate fi ca în bancul de la Cluj, cu ţăranul care întreabă unde este Clinica. Binevoitorul clujean îi spune omului: mergi dumneata tot mergi înainte, o să ajungi la un pod, treci podul, mergi drept înainte până ajungi la o casă mare cu multe ferestre. Aia să ştii că este gara, şi dumneata te-ai rătăcit. Aşa că te întorci dumneata pe drumul pe care ai mers, vii până aici, te întorci şi uite colo în faţa noastră vezi Clinica.
Mass media, preluând discursul politic, a ajuns la un limbaj închistat, şablonard, care nu mai este capabil să descrie faptele şi oamenii. Laura Codruţa Kovesi este victima acestui tip de limbaj, a acestui discurs politizat, un fel de formă fără fond.

Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informatia zilei de Maramures

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu