Domnului Klaus Iohannis, Preşedintele României,
Domnului Călin Popescu–Tăriceanu, Preşedintele Senatului,
Domnului Liviu Dragnea, Preşedintele Camerei Deputaţilor,
Doamnei Viorica Dăncilă, Prim-Ministru al Guvernului,
Stimate domnule Preşedinte al României,
Stimate domnule Preşedinte al Senatului,
Stimate domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor
Stimată doamnă Prim-Ministru,
Vă aducem în atenţie şi vă solicităm a analiza şi dispune,
potrivit competenţelor constituţionale cu care sunteţi investiţi în Statul
român, demersurile necesare pentru a schimba un concept care nu corespunde
realităţii din teren şi grevează în mod discriminatoriu imaginea noastră, a
românilor aflaţi în afara graniţelor – atât în conştiinţa conaţionalilor din
ţară, cât şi a naţiunilor în arealul cărora ne-am găsit adăpost temporar sau permanent.
Demersul pe care îl iniţiem astăzi poate părea unul curajos,
dacă nu chiar revoluţionar, dar, dincolo de a fi probabil chiar aşa, este – în
realitate - un act reparatoriu faţă de o situaţie supărătoare, care, în opinia
multora dintre noi, n-ar mai trebui să continue.
Este vorba de folosirea neadecvată a sintagmei de diaspora
pentru a desemna românii aflaţi în străinătate, indiferent când şi cum – în
istoria mai veche sau mai recentă - au ajuns acolo şi indiferernt ce statut au
în prezent. Termenul în cauză poate a reprezentat – la începutul anilor '90 - o
soluţie de moment, acceptabilă pentru a da o recunoaştere şi a-i include,
generic. şi pe românii fugiţi sau expulzaţi din regimul comunist, dar - pe
măsură ce a trecut timpul - se dovedeşte a fi o încapsulare neinspirată,
expediată birocratic, care ratează diversitatea genezei şi existenţei actuale a
numeroaselor comunităţi de români care trăiesc în străinătate.
Folosirea cuvântului diaspora introduce o nuanţă
nivelatoare, egalizatoare, nespecifică, de istorie veche (dacă ţinem seama şi
de etimologia cuvântului), unitară în responsabilitatea ei pentru părăsirea
spaţiului nativ - ceea ce, evident, nu corespunde adevărului, fiind astfel o
mistificare ce nu poate fi acceptată. Este, în acelaşi timp, o convenţie de
exprimare nefuncţională pentru că trimite într-o direcţie de percepţie greşită,
şi anume că românii din străinătate ar avea alt statut, ar fi altfel decât
românii din ţară – prin aceasta fiind discriminatorie. Pe de altă parte, prin
repetare obsesivă, inclusiv în momentele de comitere izolată a unor fapte
antisociale – care nu sunt de altă natură decât cele comise şi în ţară –,
termenul capătă o nuanţă de-a dreptul peiorativă, care frizează un fel
xenofobism inter-românesc, situaţie de asemenea, cu totul inacceptabilă.
Denumirea este inadecvată şi din punct de vedere al statutului
juridic, întrucât în străinătate se află sute de mii de români care desfăşoară
activităţi lucrative în toate domeniile – fără însă a se fi stabilit definitv
în ţările respective. A-i desemna şi pe ei ca fiind diaspora este de-a dreptul
greşit. Cu toate acestea, în toate referirile oficiale, inclusiv la
contorizarea rezultatelor alegerillor, sunt cu toţii vărsaţi, de-a valma, sub
eticheta de diaspora, folosită abuziv.
Considerăm, faţă de cele de mai sus, că problema poate fi
rezolvată prin renunţarea - atât în actele oficiale cât şi în retorica
Ministerului de externe - la sintagma diaspora şi înlocuirea ei, pur şi simplu,
cu sintagma românii din străinătate. Termenul de diaspora poate fi păstrat
pentru desemnarea acelor comunităţi de români desemnate în prezent prin
sintagma diaspora istorică, pentru care denumirea scurtă ar fi suficientă şi ar
reprezenta, într-adevăr, o adecvare la realitatea din teren. Iar pentru
cazurile în care dorim să desemnăm pe toţi românii, din toate timpurile, din
toate spaţiile, şi stabiliţi definitv, şi aflaţi temporar în afara graniţelor
actuale ale ţării, se poate folosi sintagma de acum - românii de pretutindeni.
Recapitulând, pentru evitarea oricăror singularizări şi
discriminări, se impune renunţarea la sintagma diaspora pentru românii
stabiliţi după război până în zilele noastre, care şi-au păstrat cetăţenia,
precum şi pentru cei stabiliţi temporar, din orice raţiuni - muncă, afaceri,
studii etc. şi desemnarea lor prin denumirea românii din străinătate.
Cu speranţa punerii în practică a acestui imperativ ce
decurge din calitatea egală pentru toţi de cetăţean român, orinde s-ar afla,
primiţi, vă rugăm, domnule Preşedinte al României, domnule Preşedinte al
Senatului, domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor, doamnă Prim-Ministru,
expresia celei mai distinse consideraţii.
Eugen Terteleac
Preşedinte Asociaţia
Românilor din Italia
Vicepreședinte
Coaliţia Naţională pentru Modernizarea României
Cred ca termenul de "strainatate" nu mai este actual in cadrul UE, cand se vor desfiinta si frontierele...Mai curand se poate initia o LEGE care sa penalizeze conducerile regionale pt. politica de DEPOPULARE
RăspundețiȘtergere