Pro-european şi anti-european

Se profilează direcţia majoră în care se va merge în campania electorală pentru europarlamentare. Criteriul care va face diferenţa dintre cele trei tabere este „europenismul” afişat de fiecare în mod foarte distinct.

Astfel alianţa USR-PLUS se prezintă ca principală forţă politică pro-europeană. Îşi fundamentează pretenţia pe faptul că este o alianţă a două partide noi, conduse de tineri, formate din oameni care nu au mai făcut politică.

PNL este aşezat de noul ei adversar undeva în rândul partidelor obosite, îmbătrânite, alături de PSD, nu foarte departe de a fi considerat depăşit de evoluţia istorică din ultimii 10-12 ani. PNL-ului i se poate reproşa colaborarea cu PSD şi ceva mai voalat i se pot pune în cârcă erorile făcute în regimul Băsescu.

Se înţelege că USR-PLUS va fi cel mai activ, cel mai agresiv jucător politic în perioada campaniei pentru Parlamentul European. Calul de bătaie, exemplul negativ, va fi PSD, prezentat ca un partid anti-european, care vrea să scoată România din UE.

Noua alianţă va primi probabil un nume gen „lupii tineri”. Încă nu are un discurs pe deplin format, încă este în căutare de formule, de slogane mai proaspete decât cele afişate în timpul protestelor de stradă. USR-PLUS ţinteşte spre 2020, dar trebuie să treacă de primul obstacol, alegerile din 26 mai.

PNL va fi tolerat, dar se vor face simţite anumite aluzii la statutul său incert, de partid rezultat dintr-o simbioză nu prea fericită. Liberalii lui Orban riscă să rămână în urmă atât în ceea ce priveşte atacurile asupra PSD, cât şi existenţa unui proiect de viitor. USR-PLUS promit sincronizarea, apropierea până la dispariţia diferenţelor de miezul democratic al UE.

Deocamdată le lipseşte populismul inerent oricărei lansări pe orbita marilor partide. Aşa cum se prezintă acum se situează în zona partidelor mici spre mijlocii. Sunt prea apropiate ca intenţie de vot de ALDE şi Pro-România ca să fie percepute ca o variantă de guvernare.

PSD va fi calul de bătaie. USR-PLUS şi PNL îşi vor aloca partea leului, erijându-se în principalii adversari ai forţei politice retrograde care vrea să scoată România din Europa. Sunt acuzaţii ce nu trebuie neapărat probate.

Câteva ordonanţe de urgenţă controversate, taxa pe lăcomie, secţia de cercetare a magistraţilor sunt suficiente pentru a creiona un portret în tuşe negre al unui partid cu spatele spre UE. Totuşi, în România nu se face simţit euro-scepticismul. Ceea ce înseamnă că avem populism din plin, şi dintr-o parte şi din alta.

Principala armă a PSD este patriotismul, cuprins de altfel în sloganul cam prăfuit „Îndrăzneşte să crezi în România”. Pe de altă parte, PSD va da satisfacţie celor care s-au simţit terorizaţi de binomul SRI-DNA, celor care au perceput România ca „republică a procurorilor”. PSD va defila cu majorările de salarii, cu creşterea economică.

Foarte probabil, figura lui Kovesi va fi folosită de toate taberele, în sens pozitiv de USR şi PNL, în sens negativ de PSD şi ALDE. Cum oficialii UE o laudă în mod public, şi acest element va conlucra la stabilirea poziţiei de forţă pro-europeană sau anti-europeană. Cine o susţine pe Kovesi este european, cine are rezerve faţă de prestaţia ei este anti-european.

La fel se va stabili gradul de europenism şi în funcţie de atitudinea faţă de „taxa pe lăcomie”. Cine susţine că multinaţionalele trebuie să plătească impozite mai mari este anti-european, cine consideră că este bine aşa cum era este pro-european. Lucrurile încep să se simplifice.

Depinde de forţa cu care fiecare tabără îşi va striga teza. Cât de reală este opţiunea faţă de UE a fiecărui partid din moment ce este prezentată de alt partid? Cum se poate demonstra că X este mai european decât Y? Nu se prea poate demonstra cu argumente concrete.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş