De ani de zile vă tot bagă unii câștigători de Eurovizion dintre cei mai ciudați și
voi tot o trageți langa de fiecare dată
cu așteptările voastre, cu „frumosul”,
cu „meritul”, cu „talentul”, cu „normalitatea”… Ordinarilor, e ca în politică:
voi votați, dar iese cine trebuie și care face ce trebuie! Tot nu pricepeți?! Normalitatea e cum vă zic ei că e. Ei,
adică „aleșii”, „juriul”, străinii, de
toate cele, ăia „desemnați” de cineva,
nimeni nu mai știe de cine. Poate de
Dumnezeu… Sau poate…
Vreți frumos, talent
și normalitate pentru că nu aveți nimic de excepție, frustraților!, nici
măcar nu v-ați băgat degetul în cur, ca
să vedeți dacă vă place sau nu! Ce-i cu
voi, bă?! Ce aveți voi, bă, banalilor?!
Aveți părinți români, cu nume românești.
Ei, România a trimis-o în finala Eurovizion din mai de la Tel Aviv pe Ester
Peony. Ester, nume ebraic, la Tel Aviv. Tre’ să fii deștept ca să faci asta. Strateg geopolitic. Voi ce știți?!
E bine, e binișor, se putea mai bine,
dar România încă mai face „progrese remarcabile la toate capitolele aquisului
comunitar”, ne integrăm ușor cu
multiculturalismul de la Bruxelles, via Tel Aviv, anu’ ăsta. Eu tot țin la romul meu gay și cred că era și mai
bine dacă venea din Franța. Cred că era
timpul lui…
Dar voi nici măcar nu v-ați
rupt un picior ca să stați în
căruciorul cu rotile și să fiți astfel „speciali” și „acceptați”, nici nu știți
ce să credeți despre marea migrație din Europa, părcă vă temeți pentru viitor, și aveți toate organele
din voi sănătoase. În 2017 a câștigat
un portughez (pentru că Portugalia nu câștigase
niciodată!) care susținea din toată
inima drepturile migranților și avea nevoie de o inimă nouă, pentru că o
avea bolnavă, avea nevoie de un trasplant. O poveste deosebită! Votați! Pentru migrație și transplaturi.
În 2018 a câștigat o
israeliancă pe ritmurile africane ale imnului mișcării
#MeToo. A fost corect politic atunci? A fost! Asta e întrebarea la care trebuie
să răspundă alegerea câștigătorului, și la Eurovizion, dar în genere. Și voi votați
ca proștii talentul și frumosul. Normalilor! …Că nici nu mai știu cum să vă jignesc… Votați! Pentru Africa și drepturile femeilor abuzate. C-așa-i corect politic!
În 2016, după ce s-a întâmplat ca Ucraina să facă marele pas
către Europa și departe de Rusia, iar
Rusia să facă pasul de urs în Crimeea, Eurovizionul a fost câștigat de o tătăroaică din Crimeea cu „1944”,
o melodie care evoca deportarea tătarilor din Crimeea. Votați! Pentru Europa și împotriva dușmanului
de la Răsărit! E și la modă și corect politic! Ce întâmplare fericită
iarăși!
Tot n-ați înțeles? Mai vreți
frumos și talent? Dar astea sunt pe
locurile… 3 sau 4, 5, 6. În orice caz, după „corect politic”, „divers” și „multicultural”, „extravagant” și „la modă”, după „toleranță” și
„acceptare” și alte alea de le tot auziți și
citiți de la ei și papagalii lor, activiștii
de azi. Cine-s ei? Ăia din „juriu”, „aleși”,
nu mai știm de cine, să ne spună cum e
„bine” și „corect”…
Care nu acceptați
alegerile „juriului” sunteți
instigatori la ură, xenofobi, urâți
migranții, antieuropeni, filoruși, poate chiar antisemiți. Vă știu
ei motivele reale!… Nu mai vorbiți
despre frumos și talent, retrograzilor și tradiționaliștilor!
În 2014 a câștigat
Eurovizionul Conchita Wurst. Ei? Și
Conchita, și Wurst. Două națiuni, spaniolă și germană, într-un nume. „Mica cochilie” spaniolă cu marele
„cârnat” german, pentru că astea sunt traducerile celor două nume. Bă, netoților, voi pricepeți ce se întâmplă aici? Are lor înfrățirea popoarelor, prin sex, a „sexurilor”, a tuturor celor care
sunt pe Pământ. S-a întâlnit sudul meridional cu nordul germanic, ca-n în
„înfrățirea popoarelor” de pe vremurile
acelea. Ăi mai bătrâni își mai amintesc
cum era, la începuturile comunismului: „Bă, să vă înfrățiți și să fiți
fericiți, că vă ia mama dracului!”.
Obligatorie era „înfrățirea
popoarelor”! Și acum e la fel. Dar acum
s-au mai înfrățit și „sexurile” într-o persoană: bărbatul cu
femeia, homosexualul cu lesbiana, barba de pe față
cu epilatul de pe picioare. Votați, ți-a dracu de înapoiați! De ce sunteți atât
de confuzi? Nu mai priviți înapoi! A
fost cu bărbatul și cu femeia, și cu copii, și
cu familia… Acum e divers și multi-,
pluri-, mega- și extra- …și avem și
promoțiile de primăvară – toamnă la prețuri foarte rezonabile! Consumați cu încredere, în sistem! Totul e comercial
și voi sunteți ai comerțului!
Ei, dacă vă băgați
acel deget în cur în 2014 și vă mai și plăcea, acum poate erați și
voi ceva… Poate erați cântăreți, vedete, amfitrioni, sau măcar „gazda
emisiunii”, dar poate erați militanți progresiști,
vizionari, și îi învățați
pe ceilalți viitorul de pe la
televizor. Dar așa veniți cu Laura Bretan, nătăfleților… Ce să facă fata aceea acolo?! Să
cânte? Și ce dacă cântă frumos?! Păi
Italia îl trimite pe Mahmood, cu toate că favoritul publicului a fost tot un
musulman, un marocan talentat, dar cu nume neinspirat, „Ultimo”, prea italian…
Păi voi știți că Franța se duce
anul ăsta la Eurovizion cu Billal Hassani, bărbat – femeie, transexual, ceva,
care are marele merit suplimentar de a purta un nume „predestinat”, de
musulman. Pe fondul invaziei musulmanilor în Europa, băgăm diversitatea,
sexuală, în ei, ca „ei” să fie ca „noi” și
„noi” ca „ei”.
Bă, v-ați prins, în
sfârșit și
voi? Europa are nevoie de muncitori, roboți
mulțumiți,
că s-au terminat brațele de muncă
pentru „multi”- și „trans”- naționale, au expirat, sunt la pensie. Și astea sunt singurele „multi” și „trans” care contează cu adevărat! Așa că trebuie să importe oameni. Simplu! Alți sclavi, mai sclavi ca voi. Și voi trebuie să vă înțelegeți,
bă, cu ei, „ca oamenii”, cu toții. Unde
lucrați și
unde vă plimbați voi prin viața voastră măruntă și de nimic, tre’ să vă acceptați
și tolerați,
musulmani și creștini, albi și negri,
hetero și homo, ce a-ți fi voi… Mama voastră!… Credeți că îi pasă vreunui mare corporatist,
dintre ăia 1% care au 60%, 70% din averea lumii, cât vor ei, despre care auziți prea puțin
la televizor, îi pasă cine îi face cifrele de profil de pe scalele alea care
trebuie să urce?! Trebuie să urce, bă!!!
Așa că, pentru că e
nevoie de muncitori, producători și
consumatori, multietnici, și
transsexuali, și orice ar fi, dar
producători și consumatori pentru
multi- și trans- naționale, vă organizează spectacolele astea
prin care vă îndobitocesc să acceptați
orice, dacă vreți să vă fie bine.
Pentru că mereu condiționalul – optativ
e sugerat pentru mintea voastră: „dacă… atunci…”. Și voi acceptați, după
ce ascultați „juriul” și „vizionarii” care cunosc „noua
normalitate” și cum va arăta viitorul.
Iar Laura Bretan?! O mică fecioară neprihănită sacrificată
pe altarul mult prea mare al „progresului”. Da, cântă frumos, dar putea să facă
și ea o operație de schimbare de sex… Dacă avea un părinte congolez poate era
bine… Cum e UE cu Congo anul ăsta? N-are nici măcar un tată sirian? I-ar fi
prins bine!… Măcar dacă ieșea în public
cu un partener de același sex… Dar așa, poate să cânte frumos, dar cântă în
pustiu. Voi, vechii „oameni ai muncii de la orașe
și sate”, viitori corporatiști uniformi ai transnaționalelor, o mai votați, din aducerea aminte a ceea ce era frumos și normal, dar v-ați încolonat deja cuminți
în urma comisarilor, europeni, și ai
activiștilor lor, și mărșăluiți încrezători către viitorul luminos.
Cei mai bătrâni își
mai amintesc de Cântarea României și de
„marile manifestări de solidaritate ale clasei muncitoare” …Mizilicuri!
Fleacuri! Așa se face: colorat,
amestecat, divers, extravagant, șocant,
trepidant, senzațional! Vetuștii propagandiști
comuniști ar fi avut atâtea de învățat astăzi!!!…
Autor: Cristian Pătraşcu
Sursa: Anonimus.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu