miercuri, 20 februarie 2019

"Ea pare o insirare de sicrie dacice puse unele peste altele la nesfarsit"

Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876, Hobiţa, România – d. 16 martie 1957, Paris, Franţa) a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. 
Constantin Brâncuşi a fost ales membru postum al Academiei Române. 

Având ca viziune naşterea şi moartea lumii, pietrele genialului Brâncuşi stau neclintite ca nişte menhiri într-un spaţiu viu. Sculptorul dorea să creeze un univers mitic pe care arcul istoriei universale să-l cuprindă şi să-l asimileze în zona sa.
Artistul a sfârşit prin a contempla ceea ce visase. Unui specialist, prin vederea grupului de la Târgu-Jiu, i se pot revela izvoarele artei vechi a lumii, sensul şi amploarea sa într-o viitoare abstracţiune.
Unui om simplu suportând şocul brutal şi divin al vederii artei îi poate da iluminare asupra lucrului concret, îl poate asimila în ea însăşi, îl poate înnebuni.
Poarta eroilor sau Poarta sărutului sau poarta tuturor lucrurilor şi fiinţelor lumii este solidară ca un sfinx pe care fiinţe inefabile au scrijelit hieroglifa lor secretă.
Motive vechi, semne ale unui alfabet românesc împodobesc lada de zestre a unui tânăr care intră prin această piatră în orizont. Sferele care echilibrează piatra în dreapta şi în stânga, sfere tăiate şi aşezate faţă în faţă ca două faciesuri, ca două haotice organe care se caută pentru a fi unul singur, ca două jumătăţi de perfecţiune care nu poate exista niciodată, sau ca nostalgia unei dogme divine cu neputinţă de realizat.
Poarta are un stil abstract prin simpla bruscare a pietrei la idee. Există un stil brâncuşian original de a suferi prin simpla aşezare a pietrei, de a se bucura printr-o asperitate a ei, de a înţelege uşor cum este când eşti piatră.
Limbajul pietrei, străduinţa ei de a fi, sugerată de Masa tăcerii, e un limbaj psihic prin care cuvintele le percepem nu printr-un umil organ al auzului, ci prin toate organele deodată şi copleşitor.
Cine o vede prima dată se aşază şi intră în lumea misterului stînd cu apostolii la masă, constrâns să fie singur şi să gândească; în alt plan, masa este existenţa noastră, Marele, Minunatul, Blândul, Frumosul, Puternicul, Divinul care ţine şi roteşte în jurul lui pământurile, un sistem cosmic şi material intuit.
Numai masa e perfectă şi continuă, este sferă, e în sine însăşi, şi îşi este de ajuns, e dogmă divină, mister întreg, iar pământurile sunt sfere mici tăiate şi puse invers, discontinue, niciodată perfecte, fără speranţa întregului pentru că aşezarea lor a fost aceasta; ca niciodată să nu fie sferă întreagă.
Lumea poate să iasă din himeric, să spargă spaţiul restrâns al existenţei, lumea urlă aspirând zonele aerului către infinit. Coloana infinitului ne dezechilibrează total sentimentul geografic, acum, întâia oară când o vezi, te suge în sus ca marile spaţii, o ieşire din himeric.
Ea pare o înşirare de sicrie dacice puse unele peste altele la nesfârşit, sau o moarte peste altă moarte, sau un părinte peste alt părinte şi altul şi altul până la infinit.
Pentru că noi nu putem ţine minte numele şi trupul tuturor părinţilor noştri de la facerea acestei lumi, cu toată faima şi gloria lor, a fost înălţată coloana infinitului cu trupurile lor, o viziune a vieţii şi a morţii desfăşurată, intrând în pământ şi tăindu-l până dincolo şi atingând cerul şi pătrunzând în infinit.
A privi cu evlavie acest monument nu e posibil, a-l privi cu disperare numai cum faci atunci când vezi idei, sau, mai mult încă, pentru că ea, coloana infinitului ne este alegorie, nici simbol, nici idee, ceva ce nu se poate defini, e sculptura, un trup al artei, o fiinţă vie.

BRÂNCUŞI
FIZIOLOGIA POEZIEI
Proză şi versuri

1957-1983

Nichita Stănescu
Bucureşti, Editura Eminescu, 1990


Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară  în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu