“Dacă pentru cunoaşterea trecutului Aromânilor avem câteva
date istorice, pe baza cărora ne putem face o idee despre locuinţele şi rostul
lor de mai târziu, despre Meglenoromâni nu avem nimic. În cazul acesta,
singurul izvor din care se poate şti ceva privitor la originea lor, şi la epoca
coborârii şi aşezării lor într’un ţinut situat la apus de munţii Rodope, este
limba lor. În privinţa aceasta, Meglenoromânii ar fi mai în drept decât toţi
ceilalţi Români să spună: “limba noastră reprezintă istoria noastră”.”
…
„Limba pe care o vorbesc Meglenoromânii este românească.
Originea ei comună cu limba română se dovedeşte nu numai din identitatea
elementului constitutiv, cât mai ales din schimbările ce a suferit acest
element. Unele din aceste schimbări ale dialectului meglenit reprezintă fazele
cele mai vechi prin care a trecut graiul tuturor Românilor până când s’a
constituit într’o limbă proprie, deosebită de limba celorlalte neamuri cu care
Românii au venit în atingere. Despre aceste faze ne dau mărturie, în primul
rând, tratarea elementului latin care, atât ca înţeles cât şi ca formă, a
suferit prefacerile proprii limbii româneşti; în al doilea rând, elementele
străine.
Printre acestea, locul dintâiu îl ocupă elemental albanez
care a pătruns în limbă odată cu elementul latin. Avem o întreagă serie de
cuvinte albaneze în graiul Megleniţilor care se regăseşte şi în dialectele
daco-român, aromân şi istroromân. După elementul albanez vin puţinele cuvinte de
origine bizantină. Acestea se găsesc numai în dialectele române şi cele mai
multe lipsind din celelalte limbi balcanice, mai ales din limba bulgară, prin
care ar fi putut pătrunde în graiul meglenit. În fine, mai vine un număr de
cuvinte de origine paleoslavă, care se găsesc şi în dialectele dacoromân şi
aromân, foarte puţine în dialectul istroromân, după aceea un număr şi mai mare
de elemente bulgăreşti, care lipseşte în celelalte dialecte şi se întâlneşte
numai în dialectul daco-român.
Existenţa acestor elemente străine în graiul Megleniţilor ne
dau putinţa să mai facem următoarele două constatări: întâiu, că, după formarea
limbii române, graiul Megleniţilor a continuat multă vreme să fie acelaş cu
graiul celorlalţi Români; al doilea, că după despărţirea dialectului aromân,
graiul Megleniţilor a mai continuat câtăva vreme să stea în legătură cu limba
Românilor din care era să iasă Daco-românii.
Numai mai târziu, când s’a despărţit cu desăvârşire de
restul limbii române, el a evoluat pe un drum cu totul deosebit de acela pe
care au evoluat celelalte dialecte.
Din acest moment, graiul Meglenoromânilor, expus la invazia
elementelor slave, a fost supus la prefaceri, care i-au schimbat întrucâtva
fizionomia, deosebindu-l de graiul celorlalte regiuni locuite de Români. Din
această cauză, limba lor nu poate fi înţeleasă deopotrivă de Aromâni ca şi de
Daco-români, fără un studiu prealabil. În privinţa aceasta, identitatea mai mare
sau mai mică a lexicului cu acela din celelalte dialecte nu joacă aproape nici
un rol, faţă de transformările stabile ce a suferit graiul meglenit, de la
despărţire, şi pe baza cărora un mare procent de cuvinte au primit o pronunţare
cu totul deosebită. Din cauza acestor transformări, unele provenite de la sine,
altele, cele mai multe, sub influenţe străine, graiul meglenit nu ni se
înfăţişează numai ca un idiom cu mici diferenţieri faţă de limba unei regiuni
învecinate, ci ca un dialect propriu.”
MEGLENOROMÂNII
I
ISTORIA ŞI GRAIUL LOR
DE
TH. CAPIDAN
Profesor la Universitatea din Cluj Napoca
CULTURA NAŢIONALĂ
BUCUREŞTI, 1925
Cu respect,
Valentin-Nicolae
Bercă
"România
Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea
şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea
valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi
credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu