Să învăţăm să comunicăm!

 Problemele societăţii se pot rezolva prin comunicare între cetăţeni şi stat, a cărui politică trebuie să respecte opinia majoritară, exprimată liber de alegători. Presa mediază între societate şi instituţiile puterii şi formeză opinia publică, iar exprimarea liberă a opiniilor garantează democraţia. „A patra putere” este neglijată adesea de stat, ceea ce rupe comunicarea şi alterează democraţia!

Se întîmplă frecvent ca jurnaliştii să fie ţinuţi în antecamere şi informaţiile să întîrzie pînă cînd uităm evenimentul. Această lipsă de transparenţă afectează şi statul, care prin necomunicare cu cetăţenii ia decizii unilaterale, greşite. Doar din confruntarea intereselor private vom şti cum să ne organizăm societatea, căci opinia publică trebuie să aibă rolul esenţial în luarea deciziilor administrative. Statul intervine în economie, întreprinderile primesc autonomie nelimitată, iar grupurile de putere şi de influenţă tind să feudalizeze societatea. (Presa critică nu va tăcea!)

Are loc o luptă între grupurile cu interese diferite. Puterea socială aparţine unor forţe de interes privat, care influenţează decizia inclusiv prin presiunea străzii. Ca urmare, apar compromisuri între stat şi grupurile minoritare, cu excluderea opiniei publice – aşa se explică faptul că, rînd pe rînd, bugetarii au obţinut măriri de salarii şi sporuri, că salariile categoriilor profesionale favorizate au fost… umflate fără a cere opinia cetăţenilor.

Statul spune că a cedat în faţa grevelor, a evitat să fie criticat de sindicate şi de patronate, dar ar fi trebuit să ofere presei datele pro şi contra problemei şi să ia decizia conform opiniei publice. Liderii politici nu sînt oneşti, nu cer părerea poporului, ci doar fac reclamă unei soluţii – deci politizează sfera publică.

Sindicatele şi alte asociaţii joacă un rol exagerat în ordonarea colectivă, iar cetăţenii sînt total neglijaţi. Opinia publică este manipulată, se pierde legătura cu raţiunea şi apar compromisurile cu aparatul administrativ! Echilibrul intereselor este alterat – doar cei care se organizează colectiv primesc privilegii din partea statului. Partidele nu mai sînt instrumente ale cetăţenilor, ci ale unor sindicate, patronate sau … alte asociaţii.

Acestea nu participă la politică, ci doar cer ceva prin grupul organizat şi aşteaptă ca partidele şi administraţia să le satisfacă. Dar unde se află cetăţeanul, unde-i opinia publică raţională? De vreme ce un sindicat cere dublarea salariilor şi partidele îl susţin, înseamnă că totul depinde de partide, nu de cetăţenii ţării. Democraţia presupune identitate între guvernanţi şi guvernaţi, însă atunci cînd voinţa populară este înşelată şi manipulată, în loc de democraţie avem radicalism. Cînd guvernanţii nu urmează interesele celor mulţi, apare antidemocraţia.

Identitatea între conducători şi conduşi se sprijină pe recunoaşterea şi autosuprimarea reciprocă. Dacă politicienii nu-şi elimină propria voinţă şi nu execută voia celor conduşi, democraţia dispare. Dacă nu avem dezbateri şi discuţii deschise, înseamnă că acceptăm forţa şi deciziile impuse. Idealul nostru este ca voinţa politică să se formeze prin dezbateri publice prin presă.

Trăim într-o perioadă de criză a democraţiei, iar autonomia statului este afectată de mişcările sociale şi de forţele economice. Organizarea societăţii nu urmează dreptatea şi solidaritatea, regula majorităţii nu previne lupta deschisă, societatea nu este domesticită politic. Scopul comun poate fi atins doar dacă învăţăm să comunicăm, astfel ca toţi cetăţenii interesaţi să fie de acord cu acţiunea statului şi fiecare individ să accepte consecinţele previzibile ale respectării legilor şi normelor. Să învăţăm din catastrofele de comunicare prin care am trecut în ultimii ani!

Autor: Nicolae Goja

Sursa: Graiul Maramureşului