Lider al grupului de
senatori PNL, Florin Cîţu este unul dintre cei mai vehemenţi critici ai
guvernului PSD-ALDE. Fiind economist, urmăreşte cu predilecţie, pas cu pas,
activitatea ministrului de Finanţe. Recent, Cîţu a făcut nişte declaraţii
radicale privitoare la impactul aparatului bugetar asupra economiei.
De fapt, el a spus ceea ce ştie toată lumea: că sunt prea
mulţi angajaţi la stat şi că sunt plătiţi mai bine decât salariaţii din mediul
privat.
Mai spune Florin Cîţu şi că mulţi dintre aceştia nu sunt
pregătiţi pentru funcţiile pe care le ocupă.
Cine nu ştie acest lucru? Când opoziţia acuză PSD că este un
partid clientelar care îşi răsplăteşte membrii cu funcţii, când opoziţia acuză
PSD-ul de nepotism se referă exact la lucrurile pe care le-a spus ceva mai
concret senatorul liberal.
Este ceva ce trebuie remarcat. Un lider ca Ludovic Orban îşi
critică adversarii la modul general. Nu vrea să supere „bugetarii” pentru că
tânjeşte după voturile lor. În opinia lui Orban, PSD este răul întruchipat, dar
armata de stipendiaţi angajaţi de acelaşi partid nu este decât un grup
electoral care la o adică ar putea vota şi cu PNL. Cu condiţia să nu-şi piardă
poziţiile când PNL va veni la guvernare.
Florin Cîţu strică totul spunând lucrurilor pe nume. PNL nu
este un partid care să ia decizii radicale. Dar această strategie nu este
împărtăşită de întreg partidul. Liberalii proveniţi din PDL sunt de altă
părere. Ei au avut curajul să taie în carne vie când au fost la guvernare,
tăind un sfert din salariile aparatului bugetar. Pentru asta au plătit
electoral, dar au meritul de a fi salvat ţara de la un dezastru şi mai mare.
Din cauza atitudinii moderate în probleme de economie, PNL
nu este considerat un autentic partid de dreapta. După multele asocieri cu PSD
a alunecat spre stânga suficient de mult pentru a-i seca vâna liberală. PNL s-a
pesedizat în timpul guvernului minoritar Tăriceanu, procesul accentuându-se
după înfiinţarea USL. Lupta împotriva preşedintelui Băsescu a fost doar o
jalnică justificare. După plecarea lui Băsescu, în ciuda fuziunii cu PDL,
fostul partid al lui Băsescu, PNL a continuat să rămână o „uniune”
social-liberală.
Acesta este şi motivul pentru care, pe dreapta, şi-a făcut
loc un alt partid. Rezultatele la alegerile din 26 mai ale USR se datorează în
cea mai mare parte lipsei de încredere a electoratului de dreapta în
potenţialul PNL.
Trebuie remarcat că nici preşedintele Klaus Iohannis nu
întruneşte adeziunile electoratului de dreapta, el practicând tot un fel de
social-liberalism, rămăşiţă politică de la USL. Aşa se explică succesul
candidatului prezidenţial al USR-PLUS. Dan Barna este mai credibil ca
reprezentant al dreptei decât Klaus Iohannis.
Rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European vin să
întărească ideea că PNL atrage electoratul PSD. Alegătorii nu văd prea multe
deosebiri între cele două partide şi prin urmare cei ce au votat cu PSD în 2016
pot vota liniştiţi cu PNL în 2020.
Un Cîţu prea radical strică socotelile unui PNL pesedizat.
Din cauza declaraţiilor care plasează partidul acolo unde îi este locul, la
dreapta, senatorul a fost pus la zid de către colegii de partid. Ludovic Orban,
în loc să emită el asemenea declaraţii, s-a speriat, gândind că ar putea apărea
mai multe voci care să ceară soluţii radicale la nivelul tuturor instituţiilor.
Într-o asemenea situaţie s-ar putea afirma cu certitudine că există două mari partide,
unul de stânga, PSD, altul de dreapta, PNL. Lucrurile nu stau deloc aşa. Motiv
care a făcut posibilă apariţia unei noi forţe politice, USR-PLUS. Dar şi
această alianţă va avea curajul să susţină ideile unei drepte autentice?
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu