EU VĂ ÎNDEMN

Românule, îmi ești pe valul ce te va duce spre pieire,

Că de un timp pierdut-ai calea și-ajuns-ai orb în rătăcire,

Că mult prea repede uitat-ai, cine  îmi ești, de unde vii

Și dacă mergi pe drumul ăsta ca mâine fi-vei în pustii.

Strămoșii tăi, din vremi uitate, s-au învechit pe astă humă

Și-n scurgerea de vechi milenii, cu ea îmi fost-au împreună

Și de la ea îmi învățat-au să-i dea respectul cuvenit,

Ca ea, la rândul ei în toate, să-i țină-n cuib, de veșnicit. 

Cu codrul încă învățat-au să fie buni, ca bunii frați

Și cu jivinele de-asemeni, cu lupii ceia învățați,

Ce-a turmă bine-o păstorescă că ea îi ține-n zile traiul,

Hotarul să și-l prețuiască, că el mereu i-o da, mălaiul.

Pe cei bătrâni să-i omenească, asemenea pe-ai lor părinți

Și ca pe sfintele icoane să-i aibe-n suflete ca sfinți,

Să-și țină neamul în unire și țara încă s-o păzească

De cei veniți cu gânduri rele, de praf de pușcă și de iască.

Și încă țină-mi cele datini și  obiceiuri din trecut,

Care te leagă-n veci de locul  în care tu mi te-ai născut,  

Ca de oriunde-i fi vreodată, să vrei să te întorci acasă,   

C-aici e locul tău sub soare, cu toți ai tăi ce nu te lasă.

                                       *

Acum, uitat-ai de istorii, din cini te tragi, de unde vii,

Nu ai sub tălpi strămoșii care să-ți dea putere-n orice zi,

De-ai tăi părinți tu mi te lepezi, de ei te rupi și te desparți,

Nu ai cel neam să-ți fie-aproape și-un sprijin ca la bunii frați.

Îmi uiți de tot de cele sfinte ce învățatu-te-au de bine,

Nu ții o datină străbună, un obicei, cum se cuvine,

De-al nost’trecut te-ai rupt cu totul, în viitor speranțe n-ai,

Ești frunză-n vântul depărtării și asta de acuma-i bai.

Întoarce-te la neam și țară, la cele vechi ce-s adunate

În scursul miilor de ani, să-i simți pe toți că ți-s aproape,

Încheagă neamul în unire să-ți fie pavăză și scut,

C-atâta ai în astă lume și-atâta încă ai avut.

Nu fii neghină-n alte holde că n-ai nimic de câștigat,

Vei fi mereu o vinitură fără străbuni și fără sat,

Un lăturean din altă lume, mereu străin de cela loc,

În care vei trăi în umbra, vremelnicitului noroc.

02.12.2019

    Mircea Dorin Istrate