Floare
de colţ
Pe atunci trupul meu
Era acoperit de stânci colţuroase
Şi îmi doream nespus să fiu
Acoperit de flori de colţ
Să am în suflet una...
Zadarnic, într-un fel.
Într-ascuns aş fi dorit
Să culeg una şi pentru tine
Să ţi-o ofer cavalereşte
Precum ţi-aş fi dăruit
Cea mai îndepărtată stea
din Galaxia Domnului
Acesta a fost cel mai real vis
Al meu din anul acesta.
A doua zi am mers la plimbare
Prin roua rece a dimineţii
Şi am devenit o... floare de colţ!
Pregătire
pentru Marea Traversare
înainte de Plecare
am încercat să-mi alin gândul
apoi văzul şi mirosul
din vremuri pandemice
pentru a nu mă pierde
printre poalele brazilor de sărbători
mi-am propus
să mărşăluiesc
doar prin întuneric
urmând fluturii de noapte şi liliecii
singurii care aveau trecere liberă
nevaccinaţi fiind –
peste Poienile muntelui Carmel
fără odihnă
aşadar
înainte şi doar înainte
marginile clipelor trecute
mă îndeamnă să păşesc
continuu
să-mi demonstrez că sunt viu...
Înspre
vârful muntelui
înspre vârful muntelui
fuioare vineţii de negură deasă
acopereau brazii
de la brâu în sus
cu paşi des-mărunţi
mă căzneam să ajung la izvor
înainte de căderea întunericului
nu-mi era sete deloc
şi nici căprioarelor
care nădăjduiam
să mă întâmpine acolo
liniştite şi cuminţi
precum pruncii alăptaţi la sân
pe înserate
într-o asemenea împrejurare
sigur
ajungi acasă şi pe vreme grea
Dealul
Peşterilor
în copilărie făceam eforturi
să-mi pot
imagina o vulpe
anume cam ce dimensiuni ar avea
o şireată
asta pentru că în Dealul Tulghieşului
din capătul satului Lucăceşti
existau o mulţime de vizuini
pe care le ocoleam de frică
după mai mulţi ani
am aflat că acele scobituri
erau guri de mină
în care au trudit pitici
după dispariţia acestora
adânciturile din deal
s-au numit peşteri
iar eu adormeam liniştit
că satul meu avea mai multe
peşteri
decât un continent de ţări
laolaltă
Zidul
dintr-un cuvânt în altul
îmi potolesc setea de tine
dintr-un sărut la altul
ne potolim setea dintre noi
iar atunci când nu mai am cuvinte
le desenez pe pietre cubice
să sparg zidul dintre noi...
Desculţ
mă întorc dintr-o țară
în care se umblă numai
desculț
pentru a nu stânjeni
dansul greierilor
dimineața pe răcoare;
doar astfel îți vei
împlini și tu
somnul cu vise în
culori
așa cum numai
pictorii
visează adesea
în anumite nopți
și rar, rar de tot
muritorii...
singură
deznădejdea doar îmi era
vecină
motiv de a pleca de-acasă
cât mai departe
dacă mă mai iubeşti
câtuşi de cât
ia-mi urma prin nămeţii
groşi până spre Cer
te voi pândi uneori
să mă încredinţez
dacă mărşăluieşti
vitejeşte
pe cărările nebănuite
într-o zi cu miresme
te vei convinge
că pe întinderea
câmpiei
sunt doar eu
lup singuratic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu