Politica și irosirea harului

 

de Gheorghe Pârja

Fac parte dintre acei povestitori de viață, care ar scoate binele și din piatră seacă. Numai bine să fie! Dar nu-i după vrerea mea, ci după cum îi taie mintea, pe unii ori pe alții, care sunt în vârful piramidei. Dar cine sunt cei care ne fixează ora la care ne luăm porția de liniște sufletească, de fericire pământească, la care fiecare om are dreptul? Când scriu aceste rânduri spectrul războiului este tot mai comentat. Din Rusia, în Ucraina, din Statele Unite, în Franța. Văd liderii acestor țări, dar și ai altora, care se înverșunează pentru pace, unii pregătindu-se de război. Mișcări de trupe, declarații suficient de belicoase, îngrijorarea cetățenilor din zona în care amenință furia, pregătiri pentru a părăsi casele. A început bejenia. Este o teamă firească față de rachete, dacă nu sunt de tenis.

Pe acest fond, în care țara noastră este serios antrenată, în politica românească sunt serioase teritorii în care se confruntă lupta pentru putere. Coaliția care conduce nu are liniște. Liberalii și pesediștii nu s-au pus de acord pentru guvernarea țării. Acum, când avem cea mai mare nevoie de ocrotirea lor, ei își împart vorbe grele, fac teatru absurd în Parlament, unde se întâlnește hoțul cu prostul. Sunt cuvinte parlamentare, unde civilizația exprimării ar trebui să fie ordine morală. Stadionul s-a mutat în Casa Țării. Unii aleși ai poporului, acolo în băncile supreme, unde se fac legile țării, se simt foarte bine în hainele unor spectatori amuzați de un teatru trist. M-am gândit, cu toată seriozitatea, dacă reacțiile dumnealor sunt deplasate sau firești? Am ajuns la părerea că nu sunt un exemplu pentru tineri, dar nici pentru adulți. De unde ați venit doamnelor și domnilor? Că nu ați venit cu berzele, din țările calde! V-ați ridicat dintre noi, printr-o alegere la urne. E adevărat, din ce au pus partidele pe liste. Aici este răspunderea cea mare.

Zadarnic mă învinuiți pe mine, recurgând la un limbaj democratic, că am participat la râvnita alegere. Da, cei care sunt pe liste o fac și cu vrerea lor, și apoi cu acordul partidului. Se poate și invers. Până când selecția nu va îndeplini câteva criterii de exigențe, zadarnic mai scriem la ziar. Suntem cei care au validat ofertele electorale. Până când numirile și alegerile, și cele generale și cele locale, nu vor avea la bază principiile valorii umane, nu vom scăpa de spectacolul care nu ne face cinste. Sunt români, poate, cu talente în alte domenii, iar politica le irosește harul. Am în minte cazul unui mare istoric, devenit parlamentar, pentru a fi țării de folos. A renunțat la deputăție, după un an, deoarece a fost dezamăgit. A fost alungat de la tribuna Parlamentului, pentru ideile sale de istoric român. Ori pilda celebrului chirurg, care nu are energie pentru facerea legilor.

Mă grăbesc să spun că printre parlamentari sunt și aleși de toată isprava. Știu carte, dispun de analiza situațiilor care privesc țara, îți inspiră încredere. Cum spuneam mai la început, pentru mersul țării, e nevoie de minți luminate. Dar avem parte de afurisenii și în partidele mici. De ultimă oră este înverșunarea din PMP, un partid de sorginte prezidențială, trecut prin mâna unui basarabean, ca simbol unionist, fiind condus, de o vreme, de un diplomat de carieră. Care nu și-a irosit harul în politică. Ci, din contră, a făcut cinste acestui domeniu. Cunosc demersuri ale lui, la fața locului, pentru românii Maramureșului din dreapta Tisei. Dar toate acestea nu au importanță, când este vorba despre putere. Până la încheierea acestor rânduri, nu am avut vești despre felul în care s-a desfășurat Congresul cu bucluc.

Și auriștii își dispută conducerea partidului, iar useriștii au fost părăsiți de un lider, prin demisie. Noi avem nădejdea că ne vor pune pe linia de încredere. Parcă îi aud spunând în taină: voi, cetățeni, v-ați făcut datoria! Ne-ați ales! Acum ne vedem de treaba noastră, iar voi munciți. Sau vă faceți că munciți. În preajma noilor alegeri vă mai căutăm. Că dacă nu suntem atenți, în politică ne irosim harul pe care credem că îl avem. Încolo, pe frontul ruso-ucrainean tensiunea crește. Îl văd pe ministrul nostru de externe cu vorbe de încurajare pentru români. Până citiți aceste rânduri, cine știe ce se poate întâmpla pe front. Eu vreau să fie pace!