de Gheorghe Pârja
Toată lumea are privirea îndreptată spre evenimentele care se desfășoară, de două săptămâni, în Orientul Mijlociu. Adică este conectată la război, la moarte și distrugere. Cutremurătoare este uciderea copiilor. Ce vină au copiii? După cum v-am promis, nu doresc a scrie despre ce vedeți și dumneavoastră la televizor. Ci să caut, prin locuri mai puțin vizibile, explicații la acest conflict care poate marca civilizația martoră nouă. Afirmația mea nu o socotesc exagerată, când văd cum s-a tulburat lumea. Din Australia, în Marea Britanie, din SUA, în Germania și Franța se aud cum bat clopotele unor manifestații împotriva Israelului. Dar și atacurile violente ale Hamas au fost condamnate de o mare parte a lumii.
Greu de ajuns la o părere echilibrată, mai aproape de realitate. Găsesc o formulă îngăduitoare să caut explicații la această stare de acută criză. Am citit un articol semnat de Peter Singer, profesor de Bioetică la Universitatea din Princeton, despre spirala violenței care a dus la Hamas. (traducerea aparține lui Matei Pleșu). Mi-am îngăduit să am încredere în textul profesorului american, din simplul motiv că relatarea am probat-o din mai multe surse. Iată povestea care merită atenție. Ultima șansă reală de a evita tragicul conflict, dintre Israel și Hamas, a fost nimicită de un singur asasinat: uciderea premierului israelian Ițhak Rabin, în anul 1995. Ucigașul nu era un militant palestinian, ci un extremist israelian, care era împotriva Acordurilor de la Oslo, prin care Rabin urmărea să obțină un acord pentru o țară a păcii.
A deranjat gruparea radicalilor din Israel, care credeau că suveranitatea evreiască în Țara Sfântă nu poate fi tocmită prin acorduri. Profesorul ne reamintește că asasinarea lui Rabin a avut loc la sfârșitul unui miting pentru pace, la care au participat peste o sută de mii de oameni. Care credeau, alături de liderul lor, că ar putea pune capăt neînțelegerilor dintre Israel și palestinieni. Atunci acea speranță părea realizabilă. Și asta era în urmă cu aproape trei decenii. Profesorul Singer spune că cei care au tras foloase, de pe urma uciderii lui Rabin, au fost naționaliștii israelieni, mai ales Beniamin Netanyahu, președintele partidului de dreapta Likud. Actualul premier israelian a respins Acordurile de la Oslo, deoarece prevedeau retragerea Israelului din teritoriile ocupate după războiul din 1967.
În perioada de după moartea lui Rabin, exponenții de dreapta au câștigat putere în Israel, iar ideea formării unui stat palestinian viabil în teritoriile ocupate s-a îndepărtat cu fiecare an. De aceea, în zilele acestui război am auzit voci înalte, inclusiv cea a președintelui american Biden, despre soluționarea acestui conflict prin ideea fostului premier ucis în atentat. Deci pacea în această parte a lumii este sezonieră și greu să primească chipul duratei. Acum rulează pe ecranul lumii filmul groazei din acest război. Pe zi ce trece, îmi dau seama că discordia este provocată de pământ. Fiecare dintre părțile implicate în conflict vrea pământ! Același pământ. Din păcate, diplomația nu are câștig de cauză în aceste momente tragice. Paradoxal, moartea este drumul spre o aparentă liniște.
Negocierile pentru pace sunt înlocuite cu înțelegeri pentru procurarea de arme. Nimic din toate acestea nu justifică atrocitățile comise împotriva copiilor, a civililor israelieni de către Hamas. Au fost împușcați cu sânge rece tineri care participau la un festival de muzică. Filmări greu de privit ne întorc sufletul pe dos. În opinia multor observatori externi, cauza statului palestinian a fost pentru multă vreme legitimă. Acum, acest deziderat a fost compromis de moarte, ruine și alungarea oamenilor de la casele lor. Unul dintre cele mai tragice sentimente este tocmai desprinderea forțată de locurile domestice. Se spune că singura soluție ar fi dispariția militară a organizației Hamas. Complicată lume!
Când a apărut un sol al păcii, el a fost înlăturat brutal, prin moarte. Cum se vede, pacea a fost ucisă de un asasinat. Al fostului premier Rabin. Oare ce va urma după acest încurcat conflict?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu