(Portret literar)
Mi-am așezat în seninul gândului visare cu
Aromă de rouă și lavandă.
Roșul aprins al macilor l-am luat din
Inima unui zâmbet rătăcit între timp și
Anotimp - pentru a îmbrățișa uitarea...
Bucuria zorilor naște amintiri și speranțe în seninul
Eternității plecate să culeagă smaralde.
Risipirea vântului netrist își
Cheamă apusul unei regăsiri în
Ierni fără amurg și fără început. Doar
Urma nuferilor încă țese așteptare...
(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers)
ȘOAPTE* - acrostih
(* numele unui volum semnat de către Maria Berciu)
Șirul prafului de zâmbet se desprinde din
Ochii de smarald ai altui răsărit.
Apusul își strigă umbra cernută din
Piatra albastră să îi fie cunună în
Timpul plecat pe cărări de lumină cu
Euterpe care-și scrie refrenul pe o îmbrățișare...
Autor: VASILE BELE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu