Oglinda

''Sunt din argint,exactă.Nu am prejudecăţi.

Înghit pe loc toate cele ce văd.

Cum se află ele,neaburite

de iubire ori silă.

Nu sunt crudă ,numai

sinceră-

Ochiul unui mic zeu,în patru

colţuri.

Meditez îndelung la peretele din faţă.

Este roz,cu pete.L-am

privit de-atâta vreme

Încât face parte din inima mea.

Dar pâlpâie.

Deseori ne despart tot felul

de feţe şi întunericul.

Acum sunt un lac.O femeie

se-apleacă deasupra.

Ea mă cercetează ca să afle

adevărul despre sine.

Pe urmă se duce la mincinoasele-alea,

lumânările,luna.

O văd de la spate,o

oglindesc aşa cum este.

Ca răsplată îmi dă lacrimi şi

mâini agitate.

Pentru ea sunt importantă.

Când vine şi pleacă.

Figura ei dimineaţa

întotdeauna ia locul beznei.

Ea a înecat o fetiţă în mine,

zi de zi tot din mine

Se apropie de ea o bătrână

ca un peşte oribil.''(Sylvia Plath)

Toate reacţii