„Parteneriatul strategic”, mijlocul prin care se realizează „colonialismul modern”

 

15.11.2024                                                                          Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

 

La o dezbatere publică, în preajma alegerilor, unul dintre participanți l-a întrebat, pe neaşteptate, pe candidatul la președinție, care ținea discursul: știţi cum se capturează o turmă de porci sălbatici?

Candidatul, surprins de o asemenea întrebare, a crezut că este o glumă şi se aştepta la o explicație amuzantă din partea cetățeanului respectiv.

Cetățeanul i-a răspuns că nu e de glumă şi i-a dat următoarea explicație:

 

O turmă de porci sălbatici se capturează, cel mai ușor și cu maximă eficiență, prin următorul „parteneriat strategic!”

Mai întâi se caută un loc în pădure unde vin cel mai frecvent porcii sălbatici, iar acolo (1) se face planul unui gard (țarc) în care se vor prinde porcii, (2) iar după aceea, în interiorul „locului de binefacere pentru porci” se pune zilnic porumb pe pământ, câte puţin pentru a le crea „reflexul condiționat” să vină zilnic la „mâncare fără muncă”.

Porcii sălbatici vin, ca de obicei, în fiecare zi și mănâncă porumbul „gratis, din locul de binefacere” şi, după ce se obişnuiesc să vină zilnic, se construieşte întâi o latură de a gardului respectiv.

După ce se obişnuiesc și cu această parte a gardului și porcii se întorc mereu să mănânce porumbul, se construieşte o altă parte a gardului...

„Pas cu pas” porcii se obişnuiesc cu acest „parteneriat strategic” mâncând porumb până când se instalează cele patru laturi ale gardului, din care s-a lăsat loc pentru o intrare, o viitoare poartă.

Porcii se obişnuiesc și cu intrarea la porumbul „primit gratis”, prin care intră singuri.

În cele din urmă „partenerul strategic” instalează poarta, după care tot grupul este capturat, porcii pierzându-și libertatea.

După ce s-a montat poarta, aleargă în interiorul gardului, dar în mod zadarnic pentru că ei sunt deja la închisoare.

După scurt timp, foamea îi face să mănânce iarăși din porumbul primit gratuit.

Se adaptează atât de mult și la această situație încât, după un timp ei uită cum este să-și mai procure singuri hrana, obișnuindu-se cu sclavia ca un mod de viață normal.

Porcii ajung chiar să fie recunoscători răpitorului lor care, până la urmă, tot „pas cu pas”, ajung să ia în stăpânire întreaga pădure.

Se ajunge astfel ca, generaţie după generație, de porci să meargă „fericiţi” la abator.

Nici măcar nu mai realizează că „partenerul strategic care îi hrăneşte” este acelaşi cu cel care i-a adus în starea de sclavie și cu cel care îi și duce la abator.

 

Cetățeanul i-a spus candidatului (rămas cam mut la cele ce auzise), că este exact ceea ce a văzut că se întâmplă în toate parteneriatele strategice, fie dintre țări, fie dintre un guvern și cetățenii săi.

Fiecare nou „guvern salvator”, pentru a atinge supunere sistematică, „dă boabe poporului”:  prin a-i da legi de „protecţie a sărăciei din lenevie”, prin organizarea de petreceri, târguri, festivaluri, prin oferirea de „pâine şi jocuri”.

„Dă legi poporului taur şi boabe poporului bou.” (Pitagora)

„Pâine şi jocuri”. Din latină: „Panem et circenses”. În perioada imperiului, romanii decăzuseră într-atât încât se mulţumeau să li se dea gratuit hrana zilnică şi jocuri de circ, iar în rest nu mai făceau nimic şi nu participau la treburile politice ale statului; aceştia nu mai erau interesaţi decât a se hrăni şi distra. Expresia se utilizează la adresa acelor cârmuitori care oferă poporului mâncare şi jocuri pentru a-i deturna de la problemele acute ale societăţii. (Iuvenal, Satirae, X, 81)

Printr-un asemenea „parteneriat strategic” se ajunge, în mod sigur, la un un sistem de guvernământ al „inaptocraţiei”, al „cleptocraţíei” și la „o țară a lucrului bine făcut”.

„Inaptocraţia: Un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce, şi care împreună cu ceilalţi membrii ai societăţii cei mai puţin în stare să se întreţină singuri sau să se realizeze, sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă”. (Jean d'Ormesson. Un nou cuvânt în dicţionarul Larousse al limbii franceze).

Dar cei mai incapabili de a produce, împreună cu cei mai puţin în stare să se întreţină singuri, în schimbul bunurilor și al serviciilor primite gratuit (din banii obținuți de Guvern prin confiscarea, pe calea impozitelor, a avuţiei şi a muncii unui număr de producători aflați în scădere continuă), votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători; acești votanți  nu sunt victimă ale inaptocraţiei, sunt complici ai acesteia.

„Cleptocraţía este constituită din acele instituţii ale statului ai cărui membri caută să obţină avantaje personale (materiale, sociale, politice etc.), pe seama celor în numele cărora funcţionează”. (N. Grigorie Lăcriţa).

„O țară a lucrului bine făcut” este o țară în care bogaţii te învaţă cum să faci foamea, trădătorii cum să-ţi iubeşti ţara şi hoţii cum să fii cinstit!

Concluzia trebuie să o tragă fiecare, din cei care mai au capacitatea să discearnă corect și care nu au aderat la „Parteneriatul strategic!”

Cu o stăpânirea străină și cu o servilă clasă conducătoare, pe calea unui „parteneriat strategic” dintre acestea se ajunge ca:

(1) o țară să nu mai aibă nimic al său,

(2) cetățenii să nu mai știe nici chiar cum a fost acea țară pe timpul strămoșilor lor și

(3) „elitele conducătoare” ale acestei țări să vorbească chiar laudativ despre calităţile străinilor care au acaparat-o.

Şi asta e destul pentru oamenii adevărați ca să înceapă să plângă; dacă mai pot şi dacă nu s-au resemnat că trăiesc într-o țară care nu mai este a lor.

„Parteneriatul strategic!” este propaganda învingătorilor impusă ca mod de viață celor învinşi, aduși în starea de slugi, de proști și de servitori umili!

 „Astăzi nu se mai spune slugă, prost, servitor umil! Se spune «partener strategic!»”

„Parteneriatul strategic!” este politica prin care se realizează „colonialismul modern!”, iar „Propaganda învingătorilor devine istoria celor învinşi.ˮ (R.W.Trevanian)

 

Trist, foarte trist, dar adevărat!

 

Bibliografie

 

https://gandeste.org/politica/colonialismul-modern/25131/

https://mail.yahoo.com/d/folders/1/messages/39640