Lucian Sârbu: “Oroarea useristă încă poate fi împiedicată să pună mâna pe Cotroceni”

 

Elena Lasconi e sfătuită prost. Minte printre dinți despre Călin Georgescu și va face, probabil, o campanie strict negativă, demonizându-l pe contracandidat așa cum era demonizat Vadim în anul 2000.

Dar există o diferență esențială față de anul 2000. Diferența între Călin Georgescu și Vadim e că astăzi C.G. își poate exprima singur părerile pe Tik-Tok și nu numai, putând să-și facă oricine o părere dacă e cu adevărat „extremist”, „fascist”, „putinist”, „ceaușist” ș.a.m.d., în timp ce Vadim nu avea decât fițuica aia, „România Mare”, pe care o citea doar publicul lui. Și care, la o adică, mai era și blocată de la difuzare când/dacă era nevoie…

Să vedem ce va fi. C.G. pleacă la drum cu cca. 3,4 milioane de voturi (el + AUR). Se va duce lejer spre 4 milioane de voturi pentru că omul are încă un bazin electoral imens de lipsă de notorietate pe care abia de acum încolo îl va accesa. Leanța Lasconi are doar 1,77 milioane de voturi (unii zic că multe au fost voturi-protest de la PNL), deci sistemul va trebui să-l umple de rahat pe C.G. suficient de tare încât să-i mai bage ăsteia în traistă 2,5 milioane de voturi (presupunând că votanții liberali care au ajutat-o la turul 1 ca să-i dea un vot de blam lui Ciucă o vor ajuta și la turul 2, deci pornește de la scorul din turul 1). Cu Vadim a fost „piece of cake”, aici rămâne de văzut. În particular cred că taberei USR îi va fi greu să mobilizeze micii aparatcici de partid de la PSD și PNL, oameni dependenți de salariul și de funcția lor, având în vedere că la anul vor trebui făcute serioase tăieri bugetare și Leanța a lăsat clar de înțeles că va tăia din oameni, nu din sicriele zburătoare F35 (nu care cumva să „ne pape rușii”) sau din găurile negre destinate golănelii din Ucraina.

Sunt mai optimist. Meciul se joacă. Oroarea useristă încă poate fi împiedicată să pună mâna pe Cotroceni. Nu știu dacă cititorul de Osho e fascist, dar useriștii din pandemie m-au convins prin ceea ce au făcut atunci: ei chiar sunt. Și le sticlesc ochii după bugetele la care vor acces odată instalați în fruntea statului.

 

Autor: Lucian Sârbu