Noiembrie 25, 2024
NIETZCHE IN EDEN
Astazi postam a doua si ultima parte a recenziei cartii Eden Undone, A True Story of Sex, Murder, and Utopia at the Dawn of World War II / Edenul destrămat, o poveste adevărată despre sex, crimă și utopie în anii de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Autoarea este jurnalista Abbott Kahler.
***
Stapina Edenului
De la o vreme, amanții Baronesei pretind că sunt partenerii ei de afaceri în construcția hotelului. Certuri se iscă între amanți, dar și între amanți și Baronesa. Pentru a-i constrânge să muncească, Baronesa îi amenință cu revolverul ce-l purta la brâu, în timp ce în cealaltă mână ținea un bici. Când amantul ecuadorian îi spune că nu mai vrea să muncească, Baronesa îi spune că ea este proprietarul și stăpâna insulei și că el e sluga ei. Uimit, ecuadorianul îi răspunde că e nebună, moment în care, din fericire, un glonte care iese din revolverul Baronesei îi trece pe lângă cap. Revolverul Baronesei dăduse greș. Înmărmurit, ecuadorianul părăsește insula cu primul vas care ancorează în Floreana, pe insula rămânând acum doar 8 persoane.
Spaima intra în cei rămași. Ritter și Wittmer pretind că sunt „băștinași” ai insulei și fac front comun împotriva Baronesei și a amanților încă rămași pe insulă. Relațiile dintre ei se deteriorează. Rudolf, cel suferind de tuberculoză, trece tot mai des pe la gospodăria lui Ritter și Wittmer cerând mâncare. Baronesa a încetat să-l mai hrănească. Începuse să doarmă sub cerul liber ori în fața porții lui Ritter și Wittmer.
Într-o noapte se aud țipete și împușcături în casa Baronesei. Rudolf tuberculosul încetează să mai treacă pe la casele vecinilor, iar Ritter și Wittmer își baricadează familiile în casă. Se pregătesc de un posibil conflict. După câteva zile, însă, la ușa lor bate Rudolf, informându-i că Baronesa și amantul ei favorit Robert au dispărut și că el nu știe nimic privind soarta lor.
Înarmați până în dinți, Ritter și Wittmer se duc la casa Baronesei. Pun întrebări, văd lucrurile vraiște. Rudolf le arată urmele celor doi în nisip îndreptându-se către ocean. Explicația lui este că Baronesa și Robert au decis să se mute în Tahiti, la o distanță de 6.685 de kilometri, că s-au urcat într-o barcă și au pornit în larg.
Disperare si moarte
Wittmer și Ritter devin suspicioși, Tahiti aflându-se la o depărtare uriașă de Floreana și unde nu se putea ajunge cu o barca. Wittmer și Ritter nu sunt convinși de povestea lui Rudolf, dar devin precauți. Încep să se teamă de Rudolf, ca nu cumva ei să devină următoarele victime.
O secetă cumplită afectează utopia Floreana în 1933 și 1934. A ținut 7 luni în care nu a plouat, temperatura a fost ridicată, izvoarele au ajuns doar stropi de apă. Dore se îmbolnăvește de cancer la un deget, iar Ritter i-l taie. Rudolf părăsește insula în iulie 1934. Câteva luni mai târziu, două trupuri sunt depistate pe o insula învecinată nelocuită. Ambele cu fața în jos. Sunt trupurile lui Rudolf și al unui jurnalist danez. Barca lor o luase in derivă. Nici urmă însă, de Baronesa și Robert.
Nenorocirile din Paradis se țin lanț la mijlocul lui 1934. Ritter, vegetarian la începutul aventurii, începe să mănânce carne. În Germania își scosese toți dinții și i-a înlocuit cu dinți de metal, care de la o vreme au început să cadă. La fel dinții naturali ai lui Dore. Ritter ucidea porcii sălbăticiți ai insulei cu otravă, crezând că dacă fierbe carnea lor otrava va dispărea. Nu a fost așa.
Carnea a rămas otrăvită și Ritter mănâncă din ea în iulie 1934. Traheea, esofagul, limba și pântecele i se umflă, zace în pat, durerile îl cuprind. Nevasta lui Wittmer, Margret, îl întreabă dacă vrea să se roage pentru el. Ritter refuză. Solicita, însă, ca Dore să îi citească pasaje din cartea lui Nietzsche, Thus Spake Zarathustra / Așa vorbește Zarathustra. Dore i le citește. Ritter cere un creion și hârtie, fiindcă nu mai poate vorbi. Ia cartea din mâna lui Dore și subliniază pasaje din cartea lui Nietzsche cu rugămintea ca mereu după moartea lui să-și amintească de el citind acele pasaje. Apoi Ritter moare, fiind îngropat în colțul grădinii casei.
În 1934 Dore împlinește 33 de ani. Pe 7 decembrie 1934 se întoarce în Germania, unde moare într-un azil pe 11 mai 1943, la doar 42 de ani. Familia Wittmer își continuă viața în Floreana. Harry se îneacă în 1951 după ce barca din care pescuia se răstoarnă. Tatăl lui, Heinz Wittmer, moare de o moarte naturala în 1967. Soția lui, Margret, moare în anul 2000. Până atunci, ea, soțul ei, copiii și nepoții ei au terminat de construit hotelul de lux, care până în ziua de astăzi poartă numele familiei, Wittmer Hotel. Hotelul adăpostește un muzeu.
Utopia Floreana este utopia Europei seculare a zilelor noastre
Utopia Floreana nu a ținut mult. Doar 5 ani de încercare în care fiecare ființă își câștiga pâinea și suflarea cu „trudă și sudoarea frunții”. O utopie din care Dumnezeu a lipsit, fiind El alungat din Eden, de om, în mod intenționat, și nu invers. În locul Lui în Eden a fost pus Nietzsche.
Cartea de peste 200 de pagini a lui Kahler menționează numele lui Dumnezeu de doar patru sau cinci ori. O dată de Margret, când se chinuia să-l nasca le Rolf pe 1 ianuarie 1933. Rugăcinea ei a fost scurtă „Mercifyul God. Help me! / Dumnezeule milostiv, ajută-mă!” Aceste cuvinte apar în manuscrisul ei. Iar celelalte pronunțări ale lui Dumnezeu vin din partea americanilor de pe vasele de lux care exclamau „oh my God”! când vedeau ceva neobișnuit pe insulă.
Utopia Floreana se aseamănă mult cu Europa zilelor noastre, o Europă care urmărește o utopie proprie, utopia seculară. O utopie din care Dumnezeu a fost exclus, în mod voit. În locul Lui a fost pus Neitzche. Știm, însă, tot din experiența utopiei Floreana, cum se va sfârși și utopia Europei: moarte spirituală și dispariția civilizației creștine europene.
E potrivit să încheiem aici recenzia cărții Eden Undone. Oferim și o recenzie făcută de Washington Post: https://www.washingtonpost.com/.../eden-undone-abbott.../
Încheiem cu un citat din H.L. Mencken, jurnalist și eseist american, care, în 1914 l-a introdus pe Nietzsche cititorilor din Statele Unite. Într-un articol în The Atlantic, el scria la vremea aceea: „The philosophy of Nietzche gave coherence and significance to the new German spirit, and the new Germany gave a royal setting and splendor to Nietzsche / Filosofia lui Nietzsche a dat coerență și semnificație noului spirit german, iar noua Germanie i-a dat o platformă și splendoare lui Nietzsche”. [Link: https://www.theatlantic.com/.../the-mailed-fist.../306393/] Cuvintele lui Mencken au fost profetice: gândirea lui Nietzsche și-a găsit un culcuș confortabil în mințile germanilor care apoi au distrus Europa de la un capăt la altul de două ori, începând cu 1914, anul în care jurnalistul american și-a publicat eseul. Până atunci, mintea germanilor a fost golită de Dumnezeu, iar vidul necesita să fie înlocuit cu altceva. A fost înlocuit cu nihilismul lui Nietzsche.
Americanii, însă, în spiritul lor pragmatic, au răspuns invitației lui Mencken, „No thanks! Nu, mulțumim”. Au ales mai degrabă să rămână atașați de propria lor utopie, fondată acum mai bine de 400 de ani în viziunea puritanilor, o utopie din care Dumnezeu face parte până în ziua de astăzi. O utopie care chiar dacă nu e realizabilă de partea noastră a eternității, va fi realizată de cealaltă parte a ei. A adevăratei Eternități.
Nietzsche nu, Dumnezeu da!
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
Alianta Familiilor din Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu