de Gheorghe Pârja
În lumea literară din Nord, dar nu numai, satul
Berința rimează cu numele marelui scriitor Augustin Buzura. Am avut șansa să-l
cunosc, să-i citesc cărțile și chiar să mi se confeseze în câteva interviuri.
De fiecare dată, l-am întrebat cum se răsfrânge spiritul satului în opera lui?
Întotdeauna mi-a răspuns cu mijloace esopice, lăsându-mă să deslușesc singur
realitatea trăită de autor și eventuale corespondențe cu arhitectura epică. Și
am aflat. Dar scriitorul mi-a spus o întâmplare petrecută într-o atmosferă
împărătească.
Era la Tokyo în 22 septembrie 1998. Trebuia să
deschidă Anul cultural românesc în Japonia. A făcut demersuri să schimbe data
întâlnirii, dar la japonezi asemenea ceremonii nu se negociază. Dorea să fie
acasă cu ai lui. În discurs, scriitorul a spus: „Eu vin dintr-un sat din Nordul
României, Berința, locul de unde nu am plecat niciodată”. Erau de față prințul
Hitachi, prințesa Hanoko, fostul premier Hata și multe alte personalități. După
ce au aflat tâlcul afirmației lui Buzura, l-au lăudat. Mai târziu, japonezii
s-au interesat ce reprezintă Berința pentru înaltul lor oaspete.
Da, satul natal! De unde au curs mai multe izvoare
spre fascinanta operă a lui Buzura. Am fost și eu preocupat de oglinda în care
se proiectează realitatea și ficțiunea la acest autor. Recent, aceste firești
întrebări au primit multe răspunsuri prin apariția volumului „BUZURA LA
BERINȚA. Locul de unde n-a plecat niciodată” de Dana Buzura-Gagniuc (Editura
Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2024). Cartea deschide un drum nou în
cunoașterea locului în care s-a plămădit un suflet răzvrătit împotriva
nedreptăților lumii. Acolo, la Berința, printre oameni și fapte, Augustin
Buzura a deprins măsura lucrurilor și credința că numai adevărul ne face
liberi. Astea, și multe altele de acest gen, le găsim zidite în romanele și
publicistica lui.
Dana Buzura-Gagniuc vine prin această carte să
stârnească ațipirea memoriei și să antreneze virtuțile mărturisirii, pentru a
scoate la iveală tocmai izvoare ale epicului. Jurnalistă cu talent, ea a
depășit frontiera publicisticii și a trecut cu siguranță în zona captivantă a
prozei memorialistice. A reușit un epic cu tâlc, făcând din marele prozator un
personaj memorabil. Așa l-am perceput eu stând de veghe în acest volum. În jur
se derulează Timpul care mângâie locuri și oameni care țin pe umeri Cerul,
casele și fac întâmplări care nu se uită. Unele dintre ele devin cărți. Cum
este cea de față.
Dana, autoarea, a cules de pe pajiștea lumii din
Berința acele fapte care nu se ofilesc, care vorbesc singure, care pot fi leac
pentru viață. Două personaje reale din carte sunt cu destine complexe: au
fascinația basmului, Mama Bună și Tata Moș, dar și proba unei realități istorice
care au marcat și această zonă. Dana a avut răbdarea și harul de a asculta
vocile memoriei celor din jur, pentru a ridica piramida epică. În prefața
cărții, criticul literar Delia Muntean observă pe bună dreptate că: „Feliile de
viață nu sunt recrutate aleatoriu și nici reproduse pur și simplu, în forma lor
nudă, ci colorate afectiv. De altfel, contează mai puțin experiențele
propriu-zise, cât freamătul interior stârnit prin recuperarea lor.”
Cu multă căldură natală, autoarea recuperează
atmosfera unui timp revolut, cu personaje sortite povestirii, dar și
întemeierii locului numit Berința, care sprijină prin destinul lor cuceritor,
tocmai piramide radicale ale vieții. Viața aceea dură, dar și cu aura fericirii
de deal și uliță. Așa s-au modelat, într-o vreme numai de ei știută, personaje
care parcă așteptau să devină eroi ai unui arhaic adânc vorbitor. Și a venit
Dana, le-a descifrat misterele, canoanele, credința și iubirile de sub umbra de
nuc. Universul toponimic, farmecul onomastic, cu porecle duioase, viața școlii,
frații, oameni din sat, care au marcat biografia scriitorului sunt izvoare care
au consolidat un univers epic de referință. Din care s-au inspirat cu subtilă
inteligență a povestirii și Augustin, și Dana. Unchiul și nepoata.
Scrisorile lui Augustin către părinți sunt o avere
memorialistică. Mă despart acum de fiorul subiectiv al acestui volum de
excepție, care privește dintr-un unghi inedit devenirea unui mare scriitor și a
lumii în care s-a născut. Meritul evident al Danei este iscusința, talentul,
curiozitatea de a desface miracolul lumii în care s-a născut și a le preface în
carte. Adică în durată, în probă de conștiință a datoriei, în farmec epic
cuceritor. O carte alcătuită cu uneltele scriitorului. O spun pe propria
răspundere. O carte care va trezi, sunt convins, un mare interes și din pricina
personajului, Augustin, dar și din fericita inspirație a autoarei. Este o operă
deschisă.
P.S. Mâine, 29 noiembrie, ora 12, la sediul Filialei
Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, va avea loc lansarea volumului Buzura
la Berința, alcătuit de Dana Buzura-Gagniuc. Vor vorbi despre carte criticii
literari Irina Petraș, Delia Muntean, Gheorghe Glodeanu și Olimpiu Nușfelean.
Moderator, criticul literar Irina Petraș, președinta Filialei. Voi fi și eu
acolo, la o masă rotilată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu